Pretty In Scarlet


Mi-am luat un angajament…
iunie 21, 2008, 4:45 pm
Categorisit la IMI PLAC COPIII | Etichete:

Sunt educatoare de patru ani. Am acum copii pe care i-am crescut practic de la doi ani. Nu pot sa-ti spun ce satisfactii iti aduce aceasta meserie. Nu pot sa-ti spun cata iubire neconditionata primesc. Nu pot sa-ti spun cum imi zambesc copiii mei si cum se uita in ochii mei. Stiu ca sunt un model pentru ei si ca absolut tot ceea ce fac eu, ei considera a fi corect si fac si ei. Stiu ca ma imita in gesturi, ca isi trec mana prin par ca mine si ca isi insusesc toate ticurile mele verbale. Stiu ca fac orice pentru a ma impresiona si stiu ca nu-i doare nici o pedeapsa asa cum ii dor cuvintele mele atunci cand ma supara.
Am investit in acest job doar sentimente. Am invatat for free ce inseamna sa fi mama, pentru ca in prima mea zi de lucru habar n-aveam cum trebuie sa ma comport cu un copil. Am fost si nervoasa, m-au si scos din sarite, am si plans din cauza stresului, mi-a fost si foarte greu in multe momente. Si atunci cand mi-era mai greu aplicam la posturi pe internet, si cand ma sunau nu ma lasa inima sa merg la nici un interviu si raspunsul era invariabil acelasi: “Va multumesc ca m-ati sunat, dar momentan mi-am luat un angajament si nu pot pleca.”
Stiu foarte bine ca este posibil ca intr-o buna dimineata sa ma trezesc si sa nu mai vreau sa fac acest lucru. Asa sunt eu, imprevizibila si am mai spus ca nu cred ca exista nimic pe lumea asta definitiv.
Este pacat ca foarte multi oameni nu apreciaza munca noastra, a pedagogilor. Si observ foarte bine acest lucru in sistemul particular in care lucrez eu. Observ cum vin mamicile cu pretentii high-class, cu faze foarte de cacat, la propriu ( o mamica i-a adus unei colege borcanelul sa-l urmareasca pe fiu-su cand face “poo” si sa-i recolteze pentru analize ca ea nu are timp de asa ceva). Observ snobismul si “dinu-paturismul”. Mi-am format ochiul in acest sens.
Si fac absolut orice cand este vorba despre binele copiilor mei- ii hranesc, ii imbrac, ii dezbrac, ii adorm, incerc sa le modelez sufletul si caracterul cum pot eu mai bine si ii sterg si la fund si nu mi-e rusine. Dar de aici si pana sa accept ca cineva crede ca la mine in Cartea De Munca sunt incadrata pe postul de SCLAVA ISAURA, este foarte mult si nu voi accepta niciodata.
Ma mai enerveaza si oamenii aceia care nu inteleg de ce am ales sa lucrez pe un post sub nivelul meu intelectual si care ma privesc oarecum cu mila atunci cand intreaba: “Dar nu ai de gand sa ramai aici, nu? Este doar un job temporar pana iti gasesti ceva mai bun, nu???”
Si cel mai mult ma enerveaza oamenii aceia care cred ca sunt in povestea Alba-ca-Zapada, inconjurata de pitici si ca totul este feeric. Nu, draga, nu este asa. Nu traiesc intr-o poveste si muncesc enorm de mult in fiecare zi. Eu nu imi pot permite sa imi bat joc de munca mea cand la mijloc sunt niste suflete nevinovate de copii. Eu nu-mi pot permite sa n-am chef sa dau apa unui copil, doar pentru ca azi noapte m-am culcat la doua si sunt obosita. Eu nu-mi pot permite sa-mi aduc frustrarile cu mine la lucru si sa ma descarc pe un copil nevinovat.
Plus ca eu nu lucrez pe un program de 4 ore, ci de 10 in fiecare zi; eu nu am trei luni de vacanta, ci una singura si pe langa toate astea am lucrat de 1 Mai si de 1 Decembrie si la orice alta sarbatoare aducatoare de zile libere “for others”. Dar nu ma plang…

Asa-i ca nu mai pare asa de usor?



Ex-ul Ex-ilor
iunie 21, 2008, 10:24 am
Categorisit la BARBATII DIN VIATA MEA | Etichete:

Discutie cu singurul om care a reusit sa-mi  f. sistemul nervos…in viata asta.

El: “Salut”
Eu: “Salut”
El: “Ce faci? Tu, TU esti bine?”
Eu: “Mda, tu nu?”
El: “Eu nu sunt bine deloc”
Eu: “Nu?”
El: “Imi pare asa de rau, am fost un bou…”
Eu: “Mda…, dar acum este foarte tarziu, nu cred ca mai conteaza…”
Eu: “Trebuie sa vorbim, serios, am numarul de de telefon, il am. Am sa te sun.”
Eu: “Si eu am numarul tau de telefon, nu era normal sa-l am?”
El: “Nu vreau sa ma bag in viata ta, jur, dar ma tem ca o sa trebuiasca sa o fac…nu sunt bine, trebuie sa vorbim.”
Eu:” Pai, suna-ma, suna-ma si vorbim…”

(Dau sa-l pup formal pe obraz inainte de plecare, incerc sa-mi reprim suvoiul de senzatii, de nebunie, de aduceri-aminte, incerc sa ma abtin sa simt ceva, dar el ma ia in brate si ma strange si nu-mi da drumul si stiu ca nu mai am scapare si ma pierd si tot ce am reusit sa reprim in sapte ani de cand ne-am despartit vine inapoi cu repeziciune si sunt prinsa in acest vartej si stiu ca trebuie doar sa ma desprind din imbratisarea aceasta otravita. Dar nu pot, nu pot futu-I mama masii de treaba!

Si stateam asa pe o terasa oarecare in Libertatii, ce ironic, nu?, si stateam asa imbratisati ca doi copii, ca doi complici si brusc mi se pare ca nu mai conteaza nimic altceva, brusc mi se pare ca nu mai are nici o importanta ca am o relatie de sase ani, ca el este un om casatorit cu doi copii, ca el a fost si va ramane mereu un bou, ca eu ma comport iar ca o proasta de cinspe ani si ca am pierdut din nou controlul…

Azi mi-am revenit. Sunt mai puternica. Si vreau sa raman puternica…

va urma…



ZA GREIT ROUMENIAN FUTBOL TIM sau SINDROMUL “MIORITA”
iunie 19, 2008, 11:53 am
Categorisit la NIMICURI

ZA GREIT ROUMENIAN FUTBOL TIM sau SINDROMUL “MIORITA”

Nu-mi place fotbalul. Really, poate e si normal tinand cont de faptul ca sunt femeie. Totusi, partenerul meu de viata este MICROBISTUL NR.1 . Si nu am inteles niciodata cum este posibil ,nu sa-I placa acest sport, ca doar nu sunt absurda, fiecare are dreptul sa aiba propriile preferinte intr-un cuplu, dar ceea ce nu am inteleg never, este cum de poate sa puna atat de mult suflet, sa spere, sa urle, sa se tavaleasca pe covor, sa blesteme si sa-si distruga complet cu un singur meci de fotbal ziua, saptamana sau chiar si luna. Toata viata mea conjugala este afectata de campionatele sau de meciurile de fotbal pe rol. Daca se pierde meciul, adio tandreturi, adio orgasme, adio buna-dispozitie, welcome EMO-mood. Se comporta exact ca o femeie in plin sindrom pre-menstrual. E groaznic.
Echipa lui de suflet, din campionatul Romaniei, ne-a distrus multe momente frumoase din viata. Si am incercat de multe ori sa-l indrum sa tina cu o echipa de invingatori si luptatori, pentru ca dupa mine, ca o nestiutoare ce sunt in lumea fotbalului, echipa de fotbal preferata ti-o alegi exact asa cum iti alegi un mascul din multime. Raspunsul lui a venit prompt: Of, iubi meu mah, tu nu intelegi nimicaaa! Eu nu sunt un supporter de rezultat maaaah!”
Asadar fotbalul a pus stapanire pe sufletele si mintile iubitilor nostri iar noi nu avem nici o scapare si nici o portita de iesire.
NASPA
Dupa cum spuneam, nu sunt microbista, dar iubitul meu este. Nici nu iti poti imagina cata informatie fotbalistica imi ajunge la creier doar datorita imprejurarilor si fara sa-mi doresc asta. Stiu o gramada de chestii din fotbal, stiu o gramada de jucatori, stiu clasamentul in campionat, stiu cotele de la pariuri, stiu toata viata lui Gigi Becali, stiu arbitrii nebuni, stiu mutrele suporterilor care au atacat jurnalisti, stiu ce-i aia Millwall, stiu ce-i aia „caine“, aud noaptea in vise franturi de: „Cine nu sare, cine nu sare, ori este…, ori e prost de moare“, „Ce tarani, Doamne ce tarani…“ etc.
Un singur lucru nu am inteles niciodata si incep sa cred ca este o chestie matematica, pentru ca de obicei la mate nu ma prindeam niciodata. What the fuck este acela offsaid? Nu ma prind nicicum, mi s-a explicat de nu stiu cate ori dar tot degeaba. Cert este ca nu poti sa le stii pe toate, nu?
Ca sa nu ma mai lungesc atat, ca stiu ca asta e cel mai mare talent al meu, sa aberez in draci pe langa subiect, sa incepem:

Atunci cand ECHIPA NATIONALA are vreun meci oficial este CAPATUL.
Eu, in sufletul meu, sunt mult prea cinica si realista ca sa sper la ceva, de fapt eu nu ma prea emotionez foarte usor, sunt cam lipsita de feelings si nici foarte patrioata nu sunt. Dar EEEELLL, daca l-ai vedea, ti s-ar rupe sufletul. Pe mutra lui nu se citeste decat un singur lucru: Sper, Sper, Sper sa fie totul bine.
Deja nu mai trebuie sa mentionez ca sunt europenele, si ca Romania ar fi avut sansa sa
aiba “the time of her life’.
In zilele meciurilor cu Romania nu puteai sa treci prin Piata Unirii decat in patru labe,si
nu exagerez deloc, pentru ca eu am vrut sa-mi salut masculul care se uita la meci agatat de statuie si nu am reusit sa ajung la el sub nici o forma, pentru ca everywhere era plin de oameni stand, pe iarba, pe jos, pe statuie, oameni care si-au dat toti un blind-date, nu ca sa faca spectacol, ci doar ca sufletele lor sa spere, sa incurajeze si sa sufere la unison.
Rezultatul general il stim, ESEC si DEZINTERES total.
Hai sa ne abatem putin de la subiect si sa ne-aducem aminte putin de miorita laie din balada cu acelasi nume. Miorita este ceva simbolic literaturii romane, si nu spun asta ca pe o parere personala ci spun asta pentru ca in scoala efectiv ne-au spalat creierii, si m-au pus sa si invat toata tarasenia pe de rost, ca sa mi se imprime parca undeva in interiorul meu. In cazul meu, cred ca s-a imprimat pe partea dorsala.
Asadar vestita Miorita, este o balada populara, adica autorul este un om din popor. Pai si ce ne invata Miorita? Cum ca bietul cioban a aflat el intr-o zi de la oaia lui cum ca urmeaza sa-si ia omorul de la aialalti doi ciobani care erau cu el in acel business-trip in acel moment. Bietul om, va dati seama ce ingrozitor, ce oroare, ce nesansa. Mda, pai si ce se gandeste el sa faca?
-Sa fuga? Vaaai, dar ar fi o lasitate!
-Sa se bata? Pentru ce sa se agite, ca e prea slab pentru un adversar asa puternic, oricum si-ar lua-o in freza
-Sa se sinucida? Vaai, dar bietul taran nu auzise de curentul EMO

Da, recunosc, grea decizie. Astfel incat taranul s-a gandit ce? S-a gandit sa stea ca vitelul la poarta noua, ca o plescavita umflata si sa-si astepte moartea.

Vaaai, dar sunt impresionata, ce decizie demna si ce decizie curajoasa.

Oare mai trebuie sa fac un paralelism intre echipa nationala de fotbal si bietul cioban mioritic?
Oare nu asa au stat si ei pe terenul ala blestemat, ca niste vaci la taiat, ca niste bieti ciobani mioritici, care stiau si ei variantele de mai sus si au ales-o totusi pe cea mai simpla, sa stea ca boii la pascut si sa astepte sa se termine meciul.

Nu vreau sa generalizez acum si sa spun ca tot poporul nostru este neam mioritic, da parca prea ne lamentam non-stop de soarta noastra fara sa facem nimic in sensul asta:

“ Vai ce saraci suuunteem!” ( da si sa muncesti 12 ore pe zi e naspa, iti spun eu din experienta)
“ Vai ce corrupt este sisteeeemul!” (da TU te duci,draga, cu punga cu porcu’, cu plicu’ cu banuti, cu partea de spaga corespunzatoare fiecarui domeniu al SISTEMULUI)
etc.

Dar mie una asa mi s-a parut, ca biata noastra echipa nationala in loc sa se adune si sa lupte, statea ca un cioban mioritic pe teren si astepta senina sa-I vina moartea…

Am doar cateva intrebari pentru jucatorii echipei nationale:

1. Cum credeti ca s-au simtit toti romanii care au sperat la un rezultat,care au crezut in voi, care au stat in ploaie si au urlat ca descreieratii cand au vazut cat de ratati sunteti??
2. Mistar Mutu, cum dracu ai fost in stare sa ratezi un penalty in halul in care ai facut-o tu?
3. Cum a fost posibil sa dati un gol si la cateva zeci de secunde sa luati altul in freza? O sa raspund eu: erati prea socati ca ati reusit sa dati si voi un gol si n-ati mai reusit sa va reveniti din soc.
4. Si nu credeti ca ar fi cazul sa-I dati o bere bietului meu iubit ca ati reusit sa-I futeti sistemul nervos (din nou)?
5. Si bye the way, nu credeti ca ar trebui sa va dam in judecata, noi poporul roman, si sa cerem daune morale?
6. LA REVEDERE



De ce nu dai doi bani pe tine, pisi? PART TWO
iunie 19, 2008, 9:20 am
Categorisit la SOMETIMES I HATE WOMEN...

Asadar sa continuam discutia, asta pentru ca am inceput o poveste si nu v-am spus sfarsitul ei.

Pitzipoanca noastra, si-a pus minunatiile de poze pe minunatul cont de haicinci. Mai este un aspect foarte important pe care am uitat sa-l aduc in discutie—> toate pozele au fost asezonate mirific cu filosofii profunde, cu citate celebre, toate menite sa sublinieze talentul, stilul, fitza, ignoranta crasa , pardon, desteptaciunea. Nu ma pot abtine sa nu redau cateva:

-“AM FIGURY FINE ….NU CUM SUFERA ORISICINE ….!!!!!!!!!!”

-“PT.TINE SUNT UN VICIU …POT DEVENY UN CAPRICIU …!!!!!!”

-“CE TALENT SI CE PARFUM …AU PUSTOAICELE AKUM …!!!!!!”

-“LA MINE DACA TE DAI SPUNE-MI CE MASINA AI …SI DAKA MA GANDESC BINE N-AI VRAJEALA PT.MINE ….”

-”SCUZATI-MI TALENTUL ……ASTA IMI ESTE DEFECTUL …!!!!!! MAFIA ….SMECHERA CU LUMEA TOATA DAR CU UNY-S DIPLOMATA ….!!!!!!!!”

-”PE SISTEMUL DIN DUBAY SA VEDEM CE TALENT AY”

-”FEMEYA CARE TE BAGA IN BOALA ISI FACE DUBLA RECLAMA :x :x:x!!!! BRUNETA COCHETA ELEGANTA SI RAFINATA ….TOATA LUMEA STYE E VORBA DE SMECHERYE”

-vai ce caraghios arat (tie iti place mult cum arati dar ti-e rusine de ce vor spune altii si incerci sa te scoti)

-poop la u (e pe trend kestia asta)

-ce sweet sunt

-ma gandeam la tine….

-mie imi place cum arat in poza asta, voua?

-Sukara de prima clasă

-O mangaiere, o alinare, te farmec dintr-o privire, mrrrrrr

-Stil şi talent occidental

-Smekera, versata, de lume invidiată

-Iti dau clasa si nu am nici o remuscare…te fac din cuvinte ..

-Sunt o mare fineţe plină de tandreţe, Lumea mă barfeşte să fie ca mine işi doreşte, Sunt făcută cu tupeu, Pun baieţii la picioare (acestea sunt nişte versuri. nu rimează pentru că sunt versuri albe)

““Vrei Sa Fii Stilata?AccePtata?respektata?Dar N’ai Klasa…!Ji Exagerezi…STOP!Nu Accept Sa Ma Kopiezi!!!!””

““.Nu Sunt Deloc Modesta…Shi` Ma Pis Pe Tine…Nu Ma Cunosti..Deci Nu Vorbi De Mine.. Nu Poti Sa Ma Suporti Asta E Doar TreaBa Ta …Dar Si Asa..Mai Date`n..plm!!!“””

“E chanel, e dulce de fel”

‘orice barbat cand ma vede….in secunda 2 se pierde’

“nu stiu ce pozitie e?imi spuneti voi?..”

“ei asta e pozitia”kiss me””

“e pozitia”priveste si invata””

“Ce ochii mai e pe mine frumosi.Mi-e nu imi trebuie lentile nu sufar ca altele sa am ochii frumosi ma laud cu ce am nu cu ce nu am”

“Ce ma prins soarele de asta am culoarea frumoasa la piele”

“prea……frumusete de fata de asta ma invidiaza multe zdrente de femei”

“Nu ai ce zice arat bine!”

“cam decoltata damere ce nu ati mai vazutpe plaje”

“sunt atenta cu ce ma ambrac toti baietii mor de mine:D:*:*:*parca asi fi actrita din filme:)):)):D”

Cam atat ca daca mai postez multe va exploda bietul blog.

Si acum, ca in mare am epuizat problema, desi sunt sigura ca mai am multe de adaugat, tin sa mentionez urmatoarele:

-Acest post este un omagiu adus muncii grele si oripilante pe care o fac cei de pe pitzipoanca.org. Le multumesc pe aceasta cale in numele tuturor femeilor care inca mai cred in adevaratele valori feminine, in adevaratele principii si care inca mai considera ca in viata nu se rezuma totul la ““.Nu Sunt Deloc Modesta…Shi` Ma Pis Pe Tine…Nu Ma Cunosti..Deci Nu Vorbi De Mine.. Nu Poti Sa Ma Suporti Asta E Doar TreaBa Ta …Dar Si Asa..Mai Date`n..plm!!!“””.

-Nu, nu sunt o frustrata naspa care moare de invidie pe frumusetile si bunaciunile mioritice. Pe de-o parte le-as ucide cu mana mea, pe de-o parte le-as baga in pizda mamii lor si intr-un final sufletului meu sensibil ii este si mila ca au uitat ce inseamna self-esteem-ul. Sau poate nu le-e explicat nimeni niciodata ca exista asa ceva. Ma rog, versurile salamului nu contin termeni atat de complicati.

Asa ca te intreb acum pentru ultima data: Nu ti-a trecut niciodata, nici macar pentru o clipa, prin cap ca poate tineretul nostru bovin a luat-o razna  de-a binelea?

Si ca o ultima concluzie vreau sa citez ceva ce nu mai necesita nici un fel de comentariu.

Dar mai intai pozele:

Câtă dorinţă de cărniţă emani. Prin toţi porii. Toţi dorim, toţi poftim, dar tu o ceri online. Străfundul sfeclei tale a mugit că asta este metoda ce merită exploatată: poze sexy pe hi5. Eşti atât de superficială încât ţi-ai pus şi neuronii le regim de slăbit, să nu cumva să te disturbe de la activităţiile constructive de sâmbătă seara de la Banbu. Adică să nu ai remuşcări când faci poze pe canapea, prin toalete, la zid, la masă. Să îţi şoptească în carcasă: “cine’a scris Fefeleaga şi cum îl chema pe cal?” Tu probabil i-ai şopti înapoi ” dă-i dreacu de poeţi nu vezi că e melodia aia a lu’ Bob Sinclair, uite ce bine arăt, tre’ să dau din fund să mă observe şi pă mine cineva”. Traseul tău e: îţi expui marfa-> dai din coadă-> ridici coada-> vine cineva să te miroasă-> “vaaaai, dar eu nu sunt curvă, lasă-mă-n paceeeee” cu voce de mironosiţă-> “mamă ce i-am zis-o lu’ fraieru’ ăla, ce l-am făcut” cu voce de superioritate către grupul de piţipoance. Nu te-ai prins, nu? Nu-i nimic, tre’be şi fete ca voi.”

Si acestea fiind spuse povestea a luat sfarsit. Poate nu trebuia sa-i spun poveste ci Drama…

THE END

dedicated to PITZI-TEAM