Categorisit la BARBATII DIN VIATA MEA
Nu cred in iubirile de-o viata. Nu cred in marea, minunata potrivire a sufletelor noastre. Nu cred ca sunt unica si marea ta dragoste. Nu cred ca esti marea mea iubire.
Cred doar in oameni care reusesc sa lase o urma in sufletele noastre. Cred in aceia care reusesc sa atinga, sa miste ceva din mine, sa dea viata. Si doar eu si cu sufletul meu vesnic de copil stim cat de amarnic m-am chinuit sa te sterg, sa te indepartez, sa te reneg, sa nu te iert.
Si iata, cati ani au trecut, who knows, si iata ca nu mai am curiozitati, nu mai am dorinte de nici un fel, nu mai am regrete, nu mai am nimic, si totusi TU esti acolo, in fiecare noapte te scot din inima mea si in fiecare dimineata te gasesc din nou la loc, nu este ironic?
Cum reusesti?
Cum reusesti sa ma faci sa ma trezesc dupa atatia ani, in unele dimineti, cu gustul tau in gura, cu mirosul tau in palma?
Cum as putea sa explic acelora pe care ii iubesc cine esti si ce insemni?
Oh, stiu ca ma iubesti dincolo de anii acestia, dincolo de vesnica mea imaturitate, dincolo de vesnica noastra ezitare, dincolo de lumea stupida in care traim.
Niciun comentariu până acum. până acum
Lăsați un comentariu
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>