Pretty In Scarlet

Sunt mare amatoare de jocuri pe calculator. Nici nu mi-e rusine sa recunosc lucrul acesta. Tin minte ca m-a prins febra asta pe cand aveam vreo 10 ani si am primit de la ai mei un joc din acela cu o mie de jocuri care mergeau pe TV. De atunci am stiut ca ma voi juca toata viata. Am terminat Mafia de trei ori si de fiecare data mi-a adus aceasi satisfactie. Am jucat GTA San Andreas ca o disperata, zi si noapte, fara sa dorm, fara sa mananc, fara sa ma spal, fara sa stiu de nimic.

Apoi au urmat Need for Speed-urile. Nu sunt buna la Need For Speed. Sunt cea mai buna. Aveam initial rana la deget de la tastatura, apoi in nebunia mea, mi-am luat volan si pedale si am jucat zi si noapte pana am terminat toate cursele posibile pe locul 1. . Dar a meritat efortul.

Totusi cel mai complex joc pe care l-am jucat ramane Heroes 3. Il joc de ani de zile si inca mai am de invatat. Am jucat Heroes in retea in noaptea de Revelion, acasa doar eu cu iubitul meu si m-am distrat copios. La  noi fiecare are calculatorul lui si fiecare are pasiunile lui. Eu sunt cu jocurile, cu muzica, cu blog-urile altora, cu librarie.net iar el e cu GSP-ul si cu filmele.

Intr-o zi vine acasa si-mi spune: “Iuubii, trebuie neaparat sa te apuci de un joc, este gen Heroes, doar ca este online, il joci pe net de pe orice calculator si joci doar cu oameni.” Bineinteles ca nu am intotdeauna chef sa ma apuc de un joc nou. Un joc nou este ca o dragoste noua. Ai vrea dar, parca stii ca iti va creea dependenta, sau poate n-o sa-ti placa, sau poate nu o sa te descurci, etc. Prima data am zis, ca sa treaca weekendul, ca sunt obosita, ca nu mai am nevoie si de asa ceva, ca am destule pe cap, bla, bla, bla-uri de astea pe care le spun femeile cand n-au chef sa faca ceva.

Zis si facut, motanul s-a pus la calculatorul lui si a inceput sa se joace. Din secunda aceea eu nu am mai existat. Vorbeam cu el, nimica, urlam la el, nimica, umblam goala prin casa, nimica. Daca nici goala nu mai provoc nici o reactie, atunci stiu, E CAPATUL! Bineinteles ca oarecum m-a bucurat teribil ideea ca iubitul meu traieste intr-o lume a lui, ca ma gandeam ca asa am mai mult timp la dispozitie sa ma ocup si eu de lumea mea. Mie-mi place sa am parte de libertate si momente lungi de liniste din partea lui si ikariam-ul asta mi le oferea cu prisosinta. Ceea ce ma scotea din minti totusi era ce ar putea sa-l aduca in starea asta. Am stat, m-am gandit, m-am foit si i-am zis sa-mi dea link-ul sa intru si eu, caci ma rodea curiozitatea in ultimul hal.

Si am intrat. Si a inceput SHOW-ul.

Da, este in genul Heroes. Doar ca simpla idee ca ma lupt cu oameni ma face sa fiu peste masura de entuziasmata de jocul asta. Ideea e simpla. Primesti o bucatica de pamant, cateva resurse, cativa bani si incepand de la asta trebuie sa te dezvolti, sa cresti, sa construiesti, sa faci armate puternice, sa te aliezi impotriva dusmanilor, care sunt numerosi, si toti vor sa te jefuiasca, sa te termine. Iar un razboi intre mine si un calculator este total lipsit de sentimente si adrenalina, pe cand un razboi intre mine si alti oameni, la fel de orgoliosi ca mine nu poate fi decat sublim. Inutil sa spun ca de vreo trei saptamani nu mai am viata personala. Este ca un drog. Ma trezesc, aprind calculatorul, construiesc, jefuiesc, amenint, ma lupt, vand, cumpar. In timpul in care fac toate aceste lucruri esentiale ca sa supravietuiesc, in realitatea paralela in care am ajuns sa traiesc, ma chinui sa imi strang hainele din casa, sa mai dau cu un aspirator, sa mai fac o ciorba bietului om care se usuca din cauza mea, sa mai stau putin la soare, sa mai intru cinci minute pe mess, sa ma spal rapid pe cap. Bineinteles ca ritualul de frumusete nu mi-l poate lua nimeni. Da, pe acela il mai am, DAR restul, s-a dus si trebuie sa fac toate lucrurile astea la intensitate maxima si cat mai rapid, pentru ca trebuie sa avansez in joc, sa-mi up-gradez cladirile, sa-mi fac urmatorul level la primarie, sa vand vin, sa-mi cumpar nave, etc, etc. Si am o satisfactie enorma cand mai urc un loc in clasament. Momentan sunt in primii 10 din 2600 de persoane. Intre mine si iubitul meu exista o concurenta acerba. Fiecare isi doreste sa fie inaintea celuilalt in TOP. Momentan suntem aproape la egalitate dar  cateva zile bune la rand am fost inaintea lui si am vazut cum verifica de nu stiu cate ori clasamentul si suferea pe ascuns.

Asa ca, dragii mei, daca aveti timp liber si vreti sa-l investiti intr-un mod nesanatos dar plin de satisfactii, jucati IKARIAM.