Categorisit la STUPID STUFF
E weekend. Doamne, ajuta-ma la cat mai multe clipe de stat la orizontala in pat cu ochii semi-mijiti in tavan si cu mintea plecata la mama dracu ratacind.
Atata mi-am dorit pe ziua de azi. Sa vezi in schimb cu ce m-am ales.
Ora 8. Ma suna mama sa duc bunica la tara, la alt mama dracu cu masina MEA. Mamele si orgasmele multiple nu se pot refuza, asta e clar. Ma echipez de show. Sa trecem rapid in revista temerile mele majore de la volan pe un traseu pe care nu am mai fost niciodata in conditiile in care conduc de o luna si nu stiu sa merg decat in doua directii si acasa, si pe deasupra stiam ca drumul la tara e un fel de under-country-level? Nu, mai bine nu.
Bun, ajung la mama, imi postez pe bot cel mai superb zambet al meu, ala cu care fac bani de fapt, la job, ca asta e cea mai importanta parte a jobului meu, sa zambesc suav si irezistibil indiferent de conditii, de situatie, indiferent daca imi rezista coafura sau nu, daca imi vine sa zbier sau nu, nobody cares. Cum ziceam, ajung la mama, pentru inceput blochez un garaj, vine omu’, nu are loc de mine, io nu am unde sa ma duc, zambesc frumos, gesticulez ca o zeita a sofatului, ca dom’le, ai putina rabdare, bag bunica in eigekeikei si plec, coafura rezista, omul asteapta ca un motan crizat, bagam bagajele, bagam bunica si plecam. Incidente zero. Depasiri zero. Cai trozniti zero. Murit motor zero. Matze in pericol de moarte zero. Toate bune si frumoase. Livram bunica la adresa. Stam juma de ora, ne martafoim pe-acolo io si mama, gata, incep sa fac semne, ca ma grabesc, am de spalat, de gatit, de sters prafuri, indes la greu vrajeli menite sa ma bage cat mai repede in pat, stiam si ca azi e meci si ca voi fi singura acasa, inca un motiv sa ma grabesc in cuib.
Bun, plecam, in drumul spre casa, ce fac? Ce fac? Lovesc bineinteles bunatate de Eigeikeikei. Trebuia sa se intample si asta odata, toata lumea era socata. Cum, mai, tu? Nici o zgarietura? Nu ai luat nici o bordura, nimic? Ei bine, am facut-o. Ies de pe drumul de country, tre sa o iau la dreapta, am stop, vad ca drumul e proaspat renovat si arata ca un rahat, eram intr-o rampa in stopul ala de nu vedeam de fapt nimica in fata ochilor, imi scot capul pe geam, ma uit ca o martafoaie atotstiutoare si suprema ce sunt, pare-mi-se, nu vine nimica, apas acceleratia, eigeikeikei nu se urneste din drum, o mai apas odata, pana jos, plecam de pe loc, cu mare greutate, trag de volan dreapta si iau curba, moment in care se aude o bubuitura de parca m-ar fi impuscat pe mine cineva, parca m-a durut si fizic dracului, ca am simtit ca innebunesc pe loc, fac trei pasi cu masina, mi se pare ca se ineaca, trag pe dreapta, pornesc avarii, opresc motorul, ma dau jos sa vad ce dracu am facut, mama e panicata, io la fel, da imediat panica mi se transforma in niste draci teribili. Dom’le, io am urcat de fapt un mini deal abrupt, pe un drum national, facut de imbecilii aia de la drumuri, asa ca sa fie clar, nu e vina mea, nu aveam in ce alta directie sa o iau, decat escaladand, in mama saraciei, azi si maine. Asa ca, ce era sa fac, ma pun pentru moment sa injur de mama focului, ca la usa lui Eigeikeikei, care eram convinsa in momentul ala ca nu va mai pleca de pe loc in veci. Trec niste babute pe ulita, ma aud boscorodind, blestemand si isterizandu-ma in termeni incredibil de scarbosi, le aud soptind ceva de tineretul depravat din ziua de azi si de apocalipsa, imi vine sa ma dau cu capul de eigeikeikei, trece un mosulic, zambeste ingaduitor, don-soara zice, o gramada au patit-o la curba asta, ce sa facem? Asa e in Romanica. Merci nenea, ma consolezi si tu in draci, ma urc inapoi in eigeikeikei, pornesc si plecam de pe loc, mi-s inca distrusa si ma uit mereu in retrovizoare sa vad daca nu curge ceva sau nu iasa fum. Ajungem si acasa, nu sunt semne de incendiu, nu curge nimic din eigekeikei, livrez mama la domiciliu, e ora 4, iara ma scuz, fumez o tigara si plec, nu mai am timp sa stau, e sambata, etc, etc. Plec si ajung la mine in zona, ma duc la boutique, ca asa e moda, sa cumpar diverse chestii de care de fapt nici nu am nevoie in fiecare zi. Parchez masina la 5 min de casa. O incui. Termin treburile, vin incarcata cu o mie de prostii, abia reusesc sa bag cheile sa o descui, si cand colo? Sa vezi surpriza, eigeikeikei s-a crizat atat de mult pentru ceea ce i-am facut azi, incat si-a crapat singur contactul de la usa, nu mai pot sa o descui nici de-al dracului, e moarta. Simt cum ma ia cu ameteli, asta e sigur blestemul lui Tutankamon pe capul meu. Stau in soare in fata lui eigekeikei, am strampi negri si fustita gogosar scurta, trei plase full in mana si o cheie de masina frigida. Cum dracu e posibil sa mi se intample asa ceva? Brusc realizez ca de fapt dezastrul e mult mai mare. Am in masina si telefon, si chei de acasa si acte si poseta si sprey parlizant, in caz ca mi s-ar intampla ceva, asa ca ma pun sa rad singura in strada, e capatul. Trece un barbat pe strada. Alo domnu’, va pricepeti la masini? Sta si se uita la mine ca la ultima martafoaie scapata de la balamuc si ii si dau intr-o oarecare masura dreptate. Vede semnul de incepator in geam si ranjeste ironic: Da ce domnisoara, nu mai puteti sa iesiti din parcare? Ii explic dand semne de indignare deja cum sta treaba si cand colo ce sa vezi? ma sfatuieste sa las plasele jos si sa caut ceva solid sa sparg un geam, ca alta sansa nu mai am, il privesc cu o ura cretinoida, omul asta binevoitor stie ca-mi cere practic sa-i sparg la eigeikeikei capul? NU, niciodata, mai bine o las aici pe veci, da nu ma ating de nici un fir de par din capul lui eigekeikei. Imi iau catrafusele, vin acasa, urc sus, sun la vecinu-miu, ca printr-o minune e treaz si nu mort de beat, ii zic: ia toate surubelnitele din casa pe care le ai si hai sa mergem, zice, unde? Io: Sa spargem o masina.
Dupa 4 ore de stat in soare cu enspe surubelnite si spacluri si sarmeturi, am reusit in sincron si io si vecinu-miu sa ridicam ambele tumburuse de la usi si sa le deschidem. Eigeikeikei zace distrus, descuiat in fata casei. Am vazut in sfarsit si ce a patit in marele soc din deal. Are partea dreapta de jos din tabla indoita la modul serios. Pariez ca dupa experienta de azi, exact asa cum simt si eu, nici Eigeikeikei nu mai suporta sa traiasca in tara asta.
Postez mai jos, piesa preferata a lui in momente de criza. Sa nu aud comentarii in legatura cu ea. Are gusturi mai ciudate, seamana pe stapana.
Io pana una alta, ma duc sa ma intind in pat sa fac ce mi-am propus azi dimineata. Mai am exact o ora de liniste, deja a sunat sa-mi spuna ca-i este foame.
Categorisit la STUPID STUFF
“De cate ori te-ntreb ce mai faci, tu-mi spui cam asa: Crede-ma, este inefabila constientizarea unui fapt inavuabil si pregnant luctuoasa proximitatea unui caracter exuviabil si chiar patetica entropia discursului pregatit in prealabil.”
aha, asa o fi… iar pe de alta parte, apar si io, mica, scalambaiata, impiedicata, eterna sleompatura cu gandurile in aer, pierduta printre cartile si citatele si cuvintele altora, minuscula Penelopa rabdatoare, nici nu mai stiu ce sau pe cine dracu astept de fapt…da, stau atata de cuminte, nemiscata, neafectata de nimic altceva din jurul meu, incat nici cu spaclul nu as putea fi dezlipita, conectata la aceasta sursa de inteligenta/imbecilitate/internet/ce-o mai fi, in fotoliul meu fluffy (jur ca nu e roz) de-aici de-acasa, incat ma pufneste si pe mine un ras din-ala isteric din timp in timp. Ce fiinta amuzanta mai sunt si eu pentru sine-mi cateodata!
Cred ca am sa ma opresc cu dependenta asta stupida care nu mi-a adus absolut nimic din ce ar putea fi atins cu macar un deget si in rest doar dezamagiri crase din partea ta, so…the next song goes to…me, iar Premiul pentru Zmeurica de Aur goes to you, my love, asta pentru ca ti-ai jucat incredibil de prost rolul de data asta, o stim amandoi prea bine.
Categorisit la STUPID STUFF
te urasc. nu te suport. nu te mai vreau si nu te-as mai vrea pentru nimic in lume. nu as mai lua-o de la capat niciodata, nici in cel din urma moment. nu te voi mai crede niciodata. nu am sa-ti mai scriu in viata mea nici un mesaj niciunde. dar, sa fiu eu a naibiului, ma ia mama dracului de dor. ma doare ingrozitor absolut orice senzatie ce aminteste orice mic detaliu legat de tine.
am mintit. nu ti-am sters numarul de telefon. nu ti-am sters mesajele si pozele, nici macar poza de pe desktop care mi se pare ca sta acolo de-o vesnicie si ca ar fi inutil sa o mai schimb vreodata. nu ti-am sters vocea din mintea mea. nu ma intreba de ce te vreau in continuare urandu-te. ti-am redus si cel din urma gest la teatru si minciuna si impresie artistica. ti-am anulat si ultimul “te iubesc”. iti dau in continuare dreptul SA TACI, desi stiu ca oricum asta vei face pentru totdeauna de-acum incolo, daca eu nu voi face nimic sa te readuc inapoi, si nu, de data asta nu voi mai face nimic, dar iti dau eu acest drept, pentru ca asa mai scap de senzatia umilitoare ca toata povestea noastra s-a invartit in jurul tau si a puterii tale absolute asupra mea… de a ma seduce mereu si mereu…
Si NU, ati inteles gresit THIS IS NOT ANOTHER LOVE-BLOG. punct.
Categorisit la STUPID STUFF | Etichete: APOCALIPSA, capatul, Ex-ul Ex-ilor, FUCK OFF!, marfa, porci, stupid, tampit
Masculii au dat cu bata-n balta iar. Asa se zice?
Slabi. Slabi. Slabi pana in ultimul moment.
Daca nu sunteti in stare sa va implicati emotional in nici un fel de relatie, inventati motive, inventati pretexte, dati vina pe oricine si orice, va martafoiti pana in ultimul moment, de parca ati avea eu stiu ce drept de viata si de moarte sa aveti dreptate pana si-n ultima clipa.
De-a lungul vietii mele, hai ca nu ma dau mare, vietii mele scurte, am intalnit specimene si specimene. De la fiecare am incercat sa scot tot ce este mai bun, sa trec peste defectele tipic masculine de genul comunicare zero, oferit afectiune zero, sinceritate zero, etc, de la fiecare am incercat sa invat cate ceva, m-am straduit mereu sa o iau de la capat, m-am straduit mereu sa nu arunc cu cuvinte definitive, fara sa le simt cu adevarat, m-am straduit sa fie bine, am incercat din rasputeri sa nu cad in extrema cealalta si sa devin o catea lipsita de sentimente. Bine recunosc deschis, o singura data am tratat barbatul ca simplu obiect sexual, si i-am spus la un moment dat unuia, tipul de bunaciune intelectuala rara: “Hai la mine!” si a doua zi dimineata i-am spus: “Iti doresc o zi buna!” si din acel moment nu i-am mai raspuns la telefon, da eram tocmai o fresh deceptionata in amor, cred ca sunt din totdeauna asa, si cineva trebuie sa mai si plateasca din cand in cand pentru tot.
Dar, de-aici si pana la tot ce faceti voi este cale lunga, copii (si termenul nu e folosit asa aiurea).
Ca sa revenim. M-ati dezamagit, pana peste cap. Sunteti o gramada de egoisti maniaci adanciti din frageda pruncie si pana la batranete in amorul propriu si in cultul patetic pentru propriul organ. Totul la voi se invarte in jurul bietei atarnaturi, care saraca, nu are nici un fel de vina ca voi sunteti asa. Orice decizie o luati de-acolo pleaca, orice pas il faceti are ca simpla finalitate insurubarea(ca sa ma exprim delicat).
Ex-ul Ex-ilor mei, intamplator si doar din cauza imprejurarilor poarta acest nume. Eu, maxim 15, el 26, pe vremea aia, eram vecini de mici, adica eu crescusem ca o fantoma pe langa el in toti anii aia. Nu cred ca a observat niciodata ca eu exist, pana nu i-am atras eu atentia, desi venea sus la ai mei tot timpul, daca nu zilnic. El statea la parter, eu la etajul unu, paralel cu el. Stau eu intr-o frumoasa dupa-amiaza de vara pe balcon, ca tatele, ca deh, asa facea si mama, sa urmareasca ce mai face, tanti Rodica, daca a mai spalat inca o tura de haine, daca tanti Pascu mai barfeste cu tanti Cicerean, faze din astea tipice pensionarelor si carcotaselor, in fine, stau si eu ca proasta pe terasa sa o zic pe fata, si la un moment dat ma uit in jos, si ce-mi vad ochii, ce-mi vad ochii, il vad pe EL, F. il cheama. Inalt, aproape de 2m, slabut, plete pana la umeri, par negru, drept, bustul gol, titi cu sfarcuri roz impecabile, parosenie adiacenta de un farmec subtil si discret, blugi trei sfert taiati. Bineinteles, simt fiorii specifici, de IL VREAU, dar realista de mica fiind, imi dau seama ca eu sunt doar o capra pe care nu o baga nimeni in seama in momentul de fata si el un mascul in toata puterea cuvantului. Dar, pe loc, iau decizia, nu calculez nimic, EL este, el trebuie sa fie, nu ma mai abat de la drum, pe el il vreau, pe el il voi avea. Trec asa inca aproape 3 ani. Eu crescusem, el, vine sus la ai mei in vizita de Pasti, si sta trei zile si trei nopti. Inca din prima noapte, cand ai mei s-au dus la culcare, fara ca macar sa-si puna vreo problema, ii bag limba in gura cu o siguranta pe care nu o banuisem niciodata la mine, dar simteam ca nu e cazul sa ne formalizam atata, el era barbatul pe care eu l-am ales din multime, mi se parea normal sa trecem peste detalii, si uite asa, a inceput o frumoasa si furtunoasa poveste de dragoste, care a tinut in jur de doi ani, cu intalniri secrete prin pivnite, cu episoade lungi de facut amor salbatic prin parcuri intuneoase in noptile de vara, cu sarutari fugare pe scari, cu promisiuni si cu concluzii definitive ca Love conquers it all, si toate astea, deoarece d-nul, am uitat sa mentionez era relativ casatorit si avea deja un copil. Da, nu aruncati cu pietre, dragostea nu cunoaste scrupule si era despartit atunci cand a inceput totul. Dar, cum spuneam si mai sus, barbatii sunt slabi, ei nu stiu niciodata sa faca alegerea corecta, nu stiu niciodata sa spuna si sa faca ceea ce trebuie la momentul potrivit. D-nul meu, barbatul pe care eu il alesesem sa-mi fie iubit, si sot, visam desigur sa-mi petrec toata viata cu el pe atunci, el juca abil pe doua fronturi, ba ma mintea ca e separat, ba ca aceea femeie sta la el doar temporar pana isi gaseste unde sa stea si ca face aceste compromisuri pentru acel copil care era al lui si pe care intradevar il iubea enorm, ca macar la atat de pricep barbatii sa-si iubeasca odraslele, normal, rod conceput cu multa stradanie cu ajutorul iubitului lor organ genital. Intr-un final, s-a despartit de tot, era singur si noi o tineam tot intr-o poveste secreta, nu am inteles niciodata de ce, ca pe mine oricum nu ma interesase niciodata ce zicea unul si altul, si oricum facuseram amandoi multe greseli, asa ca se cam aflase. Deja ma saturasem de toata alergatura asta, de intalniri prin zone la mama dracu, o data pe saptamana, nu ne iubeam cu lunile, ca ne maturizasem putin si nu ma mai dadeam fugar prin parcuri, adica nu mai vedeam rostul, si intr-un final i-am spus, mai in gluma mai in serios, ca nu m-ar deranja sa se culce cu altele, doar ca sa-si satisfaca apetitul de mascul, pana punem lucrurile pe tapet. Nici acum nu stiu ce a fost in capul meu, cert este ca nu asteptasem, ca intr-o buna zi, in ziua aniversarii noastre de doi ani de nebunie, vine si-mi zice sec: “Am o intalnire cu o blonda, ma grabesc.” Eu, transfigurata, ma chinuisem trei zile sa-mi pregatesc intalnirea asta cu el, sa pot sa stau fara probleme cu el cat mai mult, zambesc tamp, ma abtin incredibil de suav sa nu fac o scena, ma uit la el cu atentie, de parca atunci il vedeam prima oara, si-mi trece deodata prin cap: ” Poate m-am inselat. Poate nu e el.” Purtam o discutie civilizata ca intre adulti, intotdeauna m-au scos din sarite fazele de genul, e ca si cum ai fi la piata si negociezi legatura de patrunjel si stii foarte bine ca nenorocita de baba care o vinde, nu va lasa deloc din pret. Nu mai conteaza ce a fost atunci, cert este ca aceea a fost ultima noastra intalnire. Si aceasta intalnire a fost acum aproximativ 8 ani. El, barbatul pe care il iubisem ca o descreierata, barbatul caruia ii pusesem pe tava absolut tot ce insemna notiunea de EU, fara sa pretind niciodata nimic in schimb, avea intalnire cu o blonda. Nu a fost niciodata capabil sa faca nimic, sa lupte pentru a fi cu mine, nu a fost niciodata in stare sa-mi spuna TE IUBESC in toata perioada aia, nu a fost in stare sa vina in fata tatalui meu ( e adevarat, un tip destul de infricosator si sarit de pe fix) si sa-i spuna adevarul despre noi doi. Eu as fi facut asta oricand si la orice ora, cu riscul sa-mi iau o bataie buna, dar el nu a fost niciodata de acord, era un mic las. Eu m-am mutat de-acasa de atunci de multi ani, asa ca ne-am intalnit rar, ceea ce a fost foarte bine pentru psihicul meu, dar el a avut grija ca fiecare intalnire sa o transforme intr-o mica drama, intr-un penibil episod de Tanar si Nelinistit, cu pastile neuro-astenice de genul TE IUBESC, DOAR PE TINE TE-AM IUBIT DINTOTDEAUNA etc.
Bineinteles, nu-l mai vreau. El are aproape 40 de ani, s-a insurat cu blonda aia fatidica si a mai turnat bineinteles un plod.
Next:
Colegul meu de liceu, Caius. Eram nedespartiti, eu cu el, eu cu colega mea de banca Manu. Prieteni si atat. Dormeam la el, dormea la mine, aberam cate in luna si-n stele, imi stia pe de rost toata viata cu toate episoadele stupide din ea. Am crezut dintotdeauna in relatii de prietenie sincere intre barbati si femei. Adica, am tot dat sanse si degeaba. Ca pana la urma, si ultimul martafoi barbat prieten din viata mea si-a dat in petec si si-a incercat sansa. Ceva de genul, daca pica, bine, daca nu, iara bine. Asa a facut si bietul Caius, dupa 4 ani de prietenie serioasa s-a trezit brusc in focurile pasiunii si nu m-a iertat niciodata ca am spus NU, ba ca sa-mi si f. sistemul nervos pana la capat, nu mi-a mai vorbit niciodata de-atunci si mi-a luat si cea mai buna prietena din vremea aia, pe Manu, luand-o de sotie ulterior si interzicandu-i sa-mi mai vorbeasca, bineinteles i-a turnat si un plod.
Next: Actualul meu. Avem 7 ani. Cateodata mi se par prea multi, cateodata il iubesc, cateodata imi vine sa-l pleznesc, cateodata ne certam ca-n filme, zbieram ca doi copii rasfatati, cateodata nu ne vorbim cu saptamanile, cateodata ne despartim verbal, dar atat, cateodata ma gandesc ca nu voi gasi niciodata ceva mai bun, altadata si de fapt de cele mai multe ori, ma gandesc ca sunt oricum o capra indaratnica si ca oricum nu voi supravietui prea mult in captivitate. Adica, dupa cate am facut, si dupa cate am simtit prin alte parti oricum nu as merita altceva decat singuratatea, ca poate doar asa as putea sa-mi gasesc linistea pana la urma, mi-e clar ca nu am sa gasesc niciodata intr-un barbat ceea ce am nevoie. Intr-o buna zi m-am gandit sa fac un copil. Nu, nu intelege gresit, nu m-am gandit sa ma asez la casa mea, sa ma marit si alte cele dupa datina, nu. Am vrut un copil cu el. Atat, un copil, care sa nu insemne nici o responsabilitate pentru el. Si i-am zis. Bineinteles, raspuns negativ. ” Iubiii, dar tu te gandesti ce vei face peste noua luni de zile? Unde vrei sa cresti copilul asta? Nu avem aia, nu avem aialalta, nu suntem bogati…si alte pretexte ieftine, care doar din gura unui mascul pot iesi. Ok, am abandonat ideea, dar am facut alt plan. Masculi din lumea intreaga, watch out, sunt la panda, vanez neincetat, caut un tata pentru copilul meu. Caut barbat cu care sa procreez, si atat. Nici macar nu intentionez sa spun ca sunt pregnant mai apoi, ci doar sa dispar discret din peisaj, am invatat si eu in toti anii astia cum se procedeaza, am sa fur de la un nefericit dintre voi exact singura chestie care conteaza cel mai mult in viata voastra, samanta voastra nenorocita, orgoliul vostru de mascul.
Anyway, next:
Aseara. Ies si eu ca tot omul normal in oras. Terasa, bere, multi prieteni, show, rasete, aberat in draci, etc. Bineinteles, sunt insotita. La masa printre multi altii, si un prieten vechi de-al meu, comun. Am fost recent plecati singuri impreuna intr-o scurta calatorie, singuri doar din cauza imprejurarilor. Ba chiar am si dormit in acelasi pat o noapte, fara nici un fel de incidente. La masa se fac cateva aluzii scurte rautacioase privind recenta noastra calatorie, dar zambesc ironic si intorc pastilele, oricum nu mi-a pasat niciodata de gura lumii. Al meu prieten e relativ tensionat. Dar subiectul se schimba repede, nu prea era mare lucru de comentat pe tema asta. Trec ore. La un moment dat, se face o rocada si ajunge intamplator cu scaunul langa mine. E ametit, observ. Mi-ai citit mesajul, intreaba? Eu, rad, ce mesaj? si-mi bag din reflex mana in poseta sa cotrobai dupa telefon. Ma opreste insistent. Nuuu, nu acum. eu rad in continuare, tare ciudat se comporta, oare ce dracu are? Citeste mesajul pe la 4 dimineata, zice el, si deja incep sa ma ingrijorez. Nu mult dupa asta, plec scurt de la terasa, schimb locatia pentru vreo ora, pe drum imi citesc mesajul si intru direct in panica, incep sa-mi tremure picioarele: “te vreau, nu mai pot, trebuie sa facem ceva.” Pentru numele lui D-zeu, simt ca innebunesc pe loc. De unde si pana unde acel TREBUIE SA FACEM CEVA, de parca acea propozitie sugereaza clar ca exista un precedent intre noi doi. Imi vine sa zbier. Cum spuneam, slabi, barbatii sunt lipsiti de cele mai elementare notiuni de comportament civilizat. Fac cateodata niste gafe incredibile. Din fericire am timp sa ma adun, si hotarasc pe loc sa ignor toata povestea. Nu am nici un chef sa ajung iar la Discutii penibile intre doi oameni adulti. Sper doar ca e beat si pana maine va uita tot. Ma intorc inapoi la terasa. Ma priveste insistent, atat de insistent incat imi vine sa plec pe loc si nu stiu cum sa fac sa-mi iau masculul de-acolo, mascul care daca ar afla ceva, i-ar sparge pe loc o sticla de cap “prietenului” lui, care se pare ca nu da doi bani pe prietenie. Asta e singurul motiv pentru care tac si incerc sa fac povestea sa treaca de la sine. Isi scoate telefonul si incepe iar sa tasteze, iar incepe sa se invarta pamantul cu mine, cat de idiot poate sa fie? Chiar risca absolut tot in momentul ala, inclusiv sa incep eu sa zbier, pentru ca sunt deja cu nervii intinsi la maxim. Intr-un final, plecam. Ajung acasa, citesc noul mesaj: Sunt putin confuz, cred ca nu am nimerit-o, dar orice ar fi vom fi impreuna. Sfidarea asta ma face sa hotarasc pe loc ca e ultima data cand a mai avut ocazia sa stea langa mine, e momentul sa iau o distanta maxima. La 4 dimineata primesc ultimul mesaj: Weekendul a inceput cu surasul tau. Ei bine, gata, pana aici prietene. Imi vine sa-l sun la 4 dimineata sa-l bag la origini, dar ma calmez, nu o fac, nu pot sa dau telefoane la 4 dimineata, ar fi imprudent.
Si ca sa puna capac la tot in seara asta ma suna, sa ma cheme in oras. Ma suna cu o nonsalanta strigatoare la cer, iar eu raspund, ca ar fi fost iar imprudent sa nu raspund la telefon de fata cu el, incerc sa acopar toata marsavia cat pot de mult si asta doar ca nu am nici un chef de scandaluri, cu explicatii patetice si cu rupturi de prietenii intre masculi, sunteti penibili cand va dati unul la femeia celuilalt. Bineinteles, nu m-am dus si nu ma voi mai duce nicaieri cu acest personaj, care bineinteles, nu face altceva decat sa-si incerce si el norocul.
Asa ca, am putea povesti la nesfarsit despre masculi, despre felul lor patetic de a gandi si de a actiona. Voi sunteti sexul slab, nu noi. Singura directie in care voi stiti sa actionati e aia cu procreearea, atat, tot ce se tese in rest in jurul vietii voastre care nu valoreaza nimic, e tesut de o femeie.
Cu cat mai multe picioare in gura, primiti, cu atat vreti mai mult, cu cat mai tare va respingem, cu atat “ne iubiti si doriti” mai mult, cu cat mai multa atentie primiti din partea noastra, cu atat mai mult va tranformati in niste mici d-ni Goe rasfatati pana la D-zeu, carora nu le mai convine nimic, ca prea le au pe toate. Intre un barbat si o femeie nu exista si nu va exista niciodata o prietenie adevarata, intotdeauna va exista acel moment imbecil in care el, marele mascul, ISI VA INCERCA NOROCUL si atunci se va duce totul dracului, pentru ca eu una nu pot sa stau linistita langa un barbat care stiu ca ma vaneaza incontinuu, si pentru care stiu ca reprezint o marfa, langa un barbat pentru care stiu ca unicul scop e sa ma bage o tura in pat. Ca voua va plac foarte mult turele si atat. Orice inseamna mai mult va cam inspaimanta, nu-i asa?
Singurul motiv pentru care am iubit intotdeauna compania barbatilor, si ma refer aici strict la companie, a fost ca nu-mi plac si nu mi-au placut niciodata femeile. Nu mi-a placut niciodata sa socializez cu ele, sa ne punem gandurile si ideile una pe farfuria celeilalte.
Pana una alta, m-am lungit prea mult si ma opresc, ma duc in pat sa ma uit la Weekend cu Mama. Sorry pentru incoerenta, da nu mai recitesc acum toata magaoaia asta.
