Pretty In Scarlet

Masculii au dat cu bata-n balta iar. Asa se zice?

Slabi. Slabi. Slabi pana in ultimul moment.

Daca nu sunteti in stare sa va implicati emotional in nici un fel de relatie, inventati motive, inventati pretexte, dati vina pe oricine si orice, va martafoiti pana in ultimul moment, de parca ati avea eu stiu ce drept de viata si de moarte sa aveti dreptate pana si-n ultima clipa.

De-a lungul vietii mele, hai ca nu ma dau mare, vietii mele scurte, am intalnit specimene si specimene. De la fiecare am incercat sa scot tot ce este mai bun, sa trec peste defectele tipic masculine de genul comunicare zero, oferit afectiune zero, sinceritate zero, etc, de la fiecare am incercat sa invat cate ceva, m-am straduit mereu sa o iau de la capat, m-am straduit mereu sa nu arunc cu cuvinte definitive, fara sa le simt cu adevarat, m-am straduit sa fie bine, am incercat din rasputeri sa nu cad in extrema cealalta si sa devin o catea lipsita de sentimente. Bine recunosc deschis, o singura data am tratat barbatul ca simplu obiect sexual, si i-am spus la un moment dat unuia, tipul de bunaciune intelectuala rara: “Hai la mine!” si a doua zi dimineata i-am spus: “Iti doresc o zi buna!”  si din acel moment nu i-am mai raspuns la telefon, da eram tocmai o fresh deceptionata in amor, cred ca sunt din totdeauna asa, si cineva trebuie sa mai si plateasca din cand in cand pentru tot.

Dar, de-aici si pana la tot ce faceti voi este cale lunga, copii (si termenul nu e folosit asa aiurea).

Ca sa revenim. M-ati dezamagit, pana peste cap. Sunteti o gramada de egoisti maniaci adanciti din frageda pruncie si pana la batranete in amorul propriu si in cultul patetic pentru propriul organ. Totul la voi se invarte in jurul bietei atarnaturi, care saraca, nu are nici un fel de vina ca voi sunteti asa. Orice decizie o luati de-acolo pleaca, orice pas il faceti are ca simpla finalitate insurubarea(ca sa ma exprim delicat).

Ex-ul Ex-ilor mei, intamplator si doar din cauza imprejurarilor  poarta acest nume. Eu, maxim 15, el 26, pe vremea aia, eram vecini de mici, adica eu crescusem ca o fantoma pe langa el in toti anii aia. Nu cred ca a observat niciodata ca eu exist, pana nu i-am atras eu atentia, desi venea sus la ai mei tot timpul, daca nu zilnic. El statea la parter, eu la etajul unu, paralel cu el. Stau eu intr-o frumoasa dupa-amiaza de vara pe balcon, ca tatele, ca deh, asa facea si mama, sa urmareasca  ce mai face, tanti Rodica, daca a mai spalat inca o tura de haine, daca tanti Pascu mai barfeste cu tanti Cicerean, faze din astea tipice pensionarelor si carcotaselor, in fine, stau si eu ca proasta pe terasa sa o zic pe fata, si la un moment dat ma uit in jos, si ce-mi vad ochii, ce-mi vad ochii, il vad pe EL, F. il cheama. Inalt, aproape de 2m, slabut, plete pana la umeri, par negru, drept, bustul gol, titi cu sfarcuri roz impecabile, parosenie adiacenta de un farmec subtil si discret, blugi trei sfert taiati. Bineinteles, simt fiorii specifici, de IL VREAU, dar realista de mica fiind, imi dau seama ca eu sunt doar o capra pe care nu o baga nimeni in seama in momentul de fata si el un mascul in toata puterea cuvantului. Dar, pe loc, iau decizia, nu calculez nimic, EL este, el trebuie sa fie, nu ma mai abat de la drum, pe el il vreau, pe el il voi avea. Trec asa inca aproape 3 ani. Eu crescusem, el, vine sus la ai mei in vizita de Pasti, si sta trei zile si trei nopti. Inca din prima noapte, cand ai mei s-au dus la culcare, fara ca macar sa-si puna vreo problema, ii bag limba in gura cu o siguranta pe care nu o banuisem niciodata la mine, dar simteam ca nu e cazul sa ne formalizam atata, el era barbatul pe care eu l-am ales din multime, mi se parea normal sa trecem peste detalii, si uite asa, a inceput o frumoasa si furtunoasa poveste de dragoste, care a tinut in jur de doi ani, cu intalniri secrete prin pivnite, cu episoade lungi de facut amor salbatic prin parcuri intuneoase in noptile de vara, cu sarutari fugare pe scari, cu promisiuni si cu concluzii definitive ca Love conquers it all, si toate astea, deoarece d-nul, am uitat sa mentionez era relativ casatorit si avea deja un copil. Da, nu aruncati cu pietre, dragostea nu cunoaste scrupule si era despartit atunci cand a inceput totul. Dar, cum spuneam si mai sus, barbatii sunt slabi, ei nu stiu niciodata sa faca alegerea corecta, nu stiu niciodata sa spuna si sa faca ceea ce trebuie la momentul potrivit. D-nul meu, barbatul pe care eu il alesesem sa-mi fie iubit, si sot, visam desigur sa-mi petrec toata viata cu el pe atunci, el juca abil pe doua fronturi, ba ma mintea  ca e separat, ba ca aceea femeie sta la el doar temporar pana isi gaseste unde sa stea si ca face aceste compromisuri pentru acel copil care era al lui si pe care intradevar il iubea enorm, ca macar la atat de pricep barbatii sa-si iubeasca odraslele, normal, rod conceput cu multa stradanie cu ajutorul iubitului lor organ genital. Intr-un final, s-a despartit de tot, era singur si noi o tineam tot intr-o poveste secreta, nu am inteles niciodata de ce, ca pe mine oricum nu ma interesase niciodata ce zicea unul si altul, si oricum facuseram amandoi multe greseli, asa ca se cam aflase. Deja ma saturasem de toata alergatura asta, de intalniri prin zone la mama dracu, o data pe saptamana, nu ne iubeam cu lunile, ca ne maturizasem putin si nu ma mai dadeam fugar prin parcuri, adica nu mai vedeam rostul, si intr-un final i-am spus, mai in gluma mai in serios, ca nu m-ar deranja sa se culce cu altele, doar ca sa-si satisfaca apetitul de mascul, pana punem lucrurile pe tapet. Nici acum nu stiu ce a fost in capul meu, cert este ca nu asteptasem, ca intr-o buna zi, in ziua aniversarii noastre de doi ani de nebunie, vine si-mi zice sec: “Am o intalnire cu o blonda, ma grabesc.” Eu, transfigurata, ma chinuisem trei zile sa-mi pregatesc intalnirea asta cu el, sa pot sa stau fara probleme cu el cat mai mult, zambesc tamp, ma abtin incredibil de suav sa nu fac o scena, ma uit la el cu atentie, de parca atunci il vedeam prima oara, si-mi trece deodata prin cap: ” Poate m-am inselat. Poate nu e el.” Purtam o discutie civilizata ca intre adulti, intotdeauna m-au scos din sarite fazele de genul, e ca si cum ai fi la piata si negociezi legatura de patrunjel si stii foarte bine ca nenorocita de baba care o vinde, nu va lasa deloc din pret. Nu mai conteaza ce a fost atunci, cert este ca aceea a fost ultima noastra intalnire. Si aceasta intalnire a fost acum aproximativ 8 ani. El, barbatul pe care il iubisem ca o descreierata, barbatul caruia ii pusesem pe tava absolut tot ce insemna notiunea de EU, fara sa pretind niciodata nimic in schimb, avea intalnire cu o blonda. Nu a fost niciodata capabil sa faca nimic, sa lupte pentru a fi cu mine, nu a fost niciodata in stare sa-mi spuna TE IUBESC in toata perioada aia, nu a fost in stare sa vina in fata tatalui meu ( e adevarat, un tip destul de infricosator si sarit de pe fix) si sa-i spuna adevarul despre noi doi. Eu as fi facut asta oricand si la orice ora, cu riscul sa-mi iau o bataie buna, dar el nu a fost niciodata de acord, era un mic las. Eu m-am mutat de-acasa de atunci de multi ani, asa ca ne-am intalnit rar, ceea ce a fost foarte bine pentru psihicul meu, dar el a avut grija ca fiecare intalnire sa o transforme intr-o mica drama, intr-un penibil episod de Tanar si Nelinistit, cu pastile neuro-astenice de genul TE IUBESC, DOAR PE TINE TE-AM IUBIT DINTOTDEAUNA etc.

Bineinteles, nu-l mai vreau. El are aproape 40 de ani, s-a insurat cu blonda aia fatidica si a mai turnat bineinteles un plod.

Next:

Colegul meu de liceu, Caius. Eram nedespartiti, eu cu el, eu cu colega mea de banca Manu. Prieteni si atat. Dormeam la el, dormea la mine, aberam cate in luna si-n stele, imi stia pe de rost toata viata cu toate episoadele stupide din ea. Am crezut dintotdeauna in relatii de prietenie sincere intre barbati si femei. Adica, am tot dat sanse si degeaba. Ca pana la urma, si ultimul martafoi barbat prieten din viata mea si-a dat in petec si si-a incercat sansa. Ceva de genul, daca pica, bine, daca nu, iara bine. Asa a facut si bietul Caius, dupa 4 ani de prietenie serioasa s-a trezit brusc in focurile pasiunii si nu m-a iertat niciodata ca am spus NU, ba ca sa-mi si f. sistemul nervos pana la capat, nu mi-a mai vorbit niciodata de-atunci si mi-a luat si cea mai buna prietena din vremea aia, pe Manu, luand-o de sotie ulterior si interzicandu-i sa-mi mai vorbeasca, bineinteles i-a turnat si un plod.

Next: Actualul meu. Avem 7 ani. Cateodata mi se par prea multi, cateodata il iubesc, cateodata imi vine sa-l pleznesc, cateodata ne certam ca-n filme, zbieram ca doi copii rasfatati, cateodata nu ne vorbim cu saptamanile, cateodata ne despartim verbal, dar atat, cateodata ma gandesc ca nu voi gasi niciodata ceva mai bun, altadata si de fapt de cele mai multe ori, ma gandesc ca sunt oricum o capra indaratnica si ca oricum nu voi supravietui prea mult in captivitate. Adica, dupa cate am facut, si dupa cate am simtit prin alte parti oricum nu as merita altceva decat singuratatea, ca poate doar asa as putea sa-mi gasesc linistea pana la urma, mi-e clar ca nu am sa gasesc niciodata intr-un barbat ceea ce am nevoie. Intr-o buna zi m-am gandit sa fac un copil. Nu, nu intelege gresit, nu m-am gandit sa ma asez la casa mea, sa ma marit si alte cele dupa datina, nu. Am vrut un copil cu el. Atat, un copil, care sa nu insemne nici o responsabilitate pentru el. Si i-am zis. Bineinteles, raspuns negativ. ” Iubiii, dar tu te gandesti ce vei face peste noua luni de zile? Unde vrei sa cresti copilul asta? Nu avem aia, nu avem aialalta, nu suntem bogati…si alte pretexte ieftine, care doar din gura unui mascul pot iesi. Ok, am abandonat ideea, dar am facut alt plan. Masculi din lumea intreaga, watch out, sunt la panda, vanez neincetat, caut un tata pentru copilul meu. Caut barbat cu care sa procreez, si atat. Nici macar nu intentionez sa spun ca sunt pregnant mai apoi, ci doar sa dispar discret din peisaj, am invatat si eu in toti anii astia cum se procedeaza, am sa fur de la un nefericit dintre voi exact singura chestie care conteaza cel mai mult in viata voastra, samanta voastra nenorocita, orgoliul vostru de mascul.

Anyway, next:

Aseara. Ies si eu ca tot omul normal in oras. Terasa, bere, multi prieteni, show, rasete, aberat in draci, etc. Bineinteles, sunt insotita. La masa printre multi altii, si un prieten vechi de-al meu, comun. Am fost recent plecati singuri impreuna intr-o scurta calatorie, singuri doar din cauza imprejurarilor. Ba chiar am si dormit in acelasi pat o noapte, fara nici un fel de incidente. La masa se fac cateva aluzii scurte rautacioase privind recenta noastra calatorie, dar zambesc ironic si intorc pastilele, oricum nu mi-a pasat niciodata de gura lumii. Al meu prieten e relativ tensionat. Dar subiectul se schimba repede, nu prea era mare lucru de comentat pe tema asta. Trec ore. La un moment dat, se face o rocada si ajunge intamplator cu scaunul langa mine. E ametit, observ. Mi-ai citit mesajul, intreaba? Eu, rad, ce mesaj? si-mi bag din reflex mana in poseta sa cotrobai dupa telefon. Ma opreste insistent. Nuuu, nu acum. eu rad in continuare, tare ciudat se comporta, oare ce dracu are? Citeste mesajul pe la 4 dimineata, zice el, si deja incep sa ma ingrijorez. Nu mult dupa asta, plec scurt de la terasa, schimb locatia pentru vreo ora, pe drum imi citesc mesajul si intru direct in panica, incep sa-mi tremure picioarele: “te vreau, nu mai pot, trebuie sa facem ceva.” Pentru numele lui D-zeu, simt ca innebunesc pe loc. De unde si pana unde acel TREBUIE SA FACEM CEVA, de parca acea propozitie sugereaza clar ca exista un precedent intre noi doi. Imi vine sa zbier. Cum spuneam, slabi, barbatii sunt lipsiti de cele mai elementare notiuni de comportament civilizat. Fac cateodata niste gafe incredibile. Din fericire am timp sa ma adun, si hotarasc pe loc sa ignor toata povestea. Nu am nici un chef sa ajung iar la Discutii penibile intre doi oameni adulti. Sper doar ca e beat si pana maine va uita tot. Ma intorc inapoi la terasa. Ma priveste insistent, atat de insistent incat imi vine sa plec pe loc si nu stiu cum sa fac sa-mi iau masculul de-acolo, mascul care daca ar afla ceva, i-ar sparge pe loc o sticla de cap “prietenului” lui, care se pare ca nu da doi bani pe prietenie. Asta e singurul motiv pentru care tac si incerc sa fac povestea sa treaca de la sine. Isi scoate telefonul si incepe iar sa tasteze, iar incepe sa se invarta pamantul cu mine, cat de idiot poate sa fie? Chiar risca absolut tot in momentul ala, inclusiv sa incep eu sa zbier, pentru ca sunt deja cu nervii intinsi la maxim. Intr-un final, plecam. Ajung acasa, citesc noul mesaj: Sunt putin confuz, cred ca nu am nimerit-o, dar orice ar fi vom fi impreuna. Sfidarea asta ma face sa hotarasc pe loc ca e ultima data cand a mai avut ocazia sa stea langa mine, e momentul sa iau o distanta maxima. La 4 dimineata primesc ultimul mesaj: Weekendul a inceput cu surasul tau. Ei bine, gata, pana aici prietene.  Imi vine sa-l sun la 4 dimineata sa-l bag la origini, dar ma calmez, nu o fac, nu pot sa dau telefoane la 4 dimineata, ar fi imprudent.

Si ca sa puna capac la tot in seara asta ma suna, sa ma cheme in oras. Ma suna cu o nonsalanta strigatoare la cer, iar eu raspund, ca ar fi fost iar imprudent sa nu raspund la telefon de fata cu el, incerc sa acopar toata marsavia cat pot de mult si asta doar ca nu am nici un chef de scandaluri, cu explicatii patetice si cu rupturi de prietenii intre masculi, sunteti penibili cand va dati unul la femeia celuilalt. Bineinteles, nu m-am dus si nu ma voi mai duce nicaieri cu acest personaj, care bineinteles, nu face altceva decat sa-si incerce si el norocul.

Asa ca, am putea povesti la nesfarsit despre masculi, despre felul lor patetic de a gandi si de a actiona. Voi sunteti sexul slab, nu noi. Singura directie in care voi stiti sa actionati e aia cu procreearea, atat, tot ce se tese in rest in jurul vietii voastre care nu valoreaza nimic, e tesut de o femeie.

Cu cat mai multe picioare in gura, primiti, cu atat vreti mai mult, cu cat mai tare va respingem, cu atat “ne iubiti si doriti” mai mult, cu cat mai multa atentie primiti din partea noastra, cu atat mai mult va tranformati in niste mici d-ni Goe rasfatati pana la D-zeu, carora nu le mai convine nimic, ca prea le au pe toate. Intre un barbat si o femeie nu exista si nu va exista niciodata o prietenie adevarata, intotdeauna va exista acel moment imbecil in care el, marele mascul, ISI VA INCERCA NOROCUL si atunci se va duce totul dracului, pentru ca eu una nu pot sa stau linistita langa un barbat care stiu ca ma vaneaza incontinuu,  si pentru care stiu ca reprezint o marfa, langa un barbat pentru care stiu ca unicul scop e sa ma bage o tura in pat. Ca voua va plac foarte mult turele si atat. Orice inseamna mai mult va cam inspaimanta, nu-i asa?

Singurul motiv pentru care am iubit intotdeauna compania barbatilor, si ma refer aici strict la companie, a fost ca nu-mi plac si nu mi-au placut niciodata femeile. Nu mi-a placut niciodata sa socializez cu ele, sa ne punem gandurile si ideile una pe farfuria celeilalte.

Pana una alta, m-am lungit prea mult si ma opresc, ma duc in pat sa ma uit la Weekend cu Mama. Sorry pentru incoerenta, da nu mai recitesc acum toata magaoaia asta.