Pretty In Scarlet

“De cate ori te-ntreb ce mai faci, tu-mi spui cam asa: Crede-ma, este inefabila constientizarea unui fapt inavuabil si pregnant luctuoasa proximitatea unui caracter exuviabil si chiar patetica entropia discursului pregatit in prealabil.”

aha, asa o fi… iar pe de alta parte, apar si io, mica, scalambaiata, impiedicata, eterna sleompatura cu gandurile in aer,  pierduta printre cartile si citatele si cuvintele altora,  minuscula Penelopa rabdatoare, nici nu mai stiu ce sau pe cine dracu astept de fapt…da, stau atata de cuminte, nemiscata, neafectata de nimic altceva din jurul meu, incat nici cu spaclul nu as putea fi dezlipita, conectata la aceasta sursa de inteligenta/imbecilitate/internet/ce-o mai fi,  in fotoliul meu fluffy (jur ca nu e roz) de-aici de-acasa, incat ma pufneste si pe mine un ras din-ala isteric din timp in timp. Ce fiinta amuzanta mai sunt si eu pentru sine-mi cateodata!

Cred ca am sa ma opresc cu dependenta asta stupida care nu mi-a adus absolut nimic din ce ar putea fi atins cu macar un deget si in rest doar dezamagiri crase din partea ta, so…the next song goes to…me, iar Premiul pentru Zmeurica de Aur goes to you, my love, asta pentru ca ti-ai jucat incredibil de prost rolul de data asta, o stim amandoi prea bine.