Pretty In Scarlet

E weekend. Doamne, ajuta-ma la cat mai multe clipe de stat la orizontala in pat cu ochii semi-mijiti in tavan si cu mintea plecata la mama dracu ratacind.

Atata mi-am dorit pe ziua de azi. Sa vezi in schimb cu ce m-am ales.

Ora 8. Ma suna mama sa duc bunica la tara, la alt mama dracu cu masina MEA.  Mamele si orgasmele multiple nu se pot refuza, asta e clar.  Ma echipez de show. Sa trecem rapid in revista temerile mele majore de la volan pe un traseu pe care nu am mai fost niciodata in conditiile in care conduc de o luna si nu stiu sa merg decat in doua directii si acasa, si pe deasupra stiam ca drumul la tara e un fel de under-country-level? Nu, mai bine nu.

Bun, ajung la mama, imi postez pe bot cel mai superb zambet al meu, ala cu care fac bani de fapt, la job, ca asta e cea mai importanta parte a jobului meu, sa zambesc suav si irezistibil indiferent de conditii, de situatie, indiferent daca imi rezista coafura sau nu, daca imi vine sa zbier sau nu, nobody cares. Cum ziceam, ajung la mama, pentru inceput blochez un garaj, vine omu’, nu are loc de mine, io nu am unde sa ma duc, zambesc frumos, gesticulez ca o zeita a sofatului, ca dom’le, ai putina rabdare, bag bunica in eigekeikei si plec, coafura rezista, omul asteapta ca un motan crizat, bagam bagajele, bagam bunica si plecam. Incidente zero. Depasiri zero. Cai trozniti zero. Murit motor zero. Matze in pericol de moarte zero. Toate bune si frumoase. Livram bunica la adresa. Stam juma de ora, ne martafoim pe-acolo io si mama, gata, incep sa fac semne, ca ma grabesc, am de spalat, de gatit, de sters prafuri, indes la greu vrajeli menite sa ma bage cat mai repede in pat, stiam si ca azi e meci si ca voi fi singura acasa, inca un motiv sa ma grabesc in cuib.

Bun, plecam, in drumul spre casa, ce fac? Ce fac? Lovesc bineinteles bunatate de Eigeikeikei. Trebuia sa se intample si asta odata, toata lumea era socata. Cum, mai, tu? Nici o zgarietura? Nu ai luat nici o bordura, nimic? Ei bine, am facut-o. Ies de pe drumul de country, tre sa o iau la dreapta, am stop, vad ca drumul e proaspat renovat si arata ca un rahat, eram intr-o rampa in stopul ala de nu vedeam de fapt nimica in fata ochilor, imi scot capul pe geam, ma uit ca o martafoaie atotstiutoare si suprema ce sunt, pare-mi-se, nu vine nimica, apas acceleratia, eigeikeikei nu se urneste din drum, o mai apas odata, pana jos, plecam de pe loc, cu mare greutate, trag de volan dreapta si iau curba, moment in care se aude o bubuitura de parca m-ar fi impuscat pe mine cineva, parca m-a durut si fizic dracului, ca am simtit ca innebunesc pe loc, fac trei pasi cu masina, mi se pare ca se ineaca, trag pe dreapta, pornesc avarii, opresc motorul, ma dau jos sa vad ce dracu am facut, mama e panicata, io la fel, da imediat panica mi se transforma in niste draci teribili. Dom’le, io am urcat de fapt un mini deal abrupt, pe un drum national, facut de imbecilii aia de la drumuri, asa ca sa fie clar, nu e vina mea, nu aveam in ce alta directie sa o iau, decat escaladand, in mama saraciei, azi si maine. Asa ca, ce era sa fac, ma pun pentru moment sa injur de mama focului, ca la usa lui Eigeikeikei, care eram convinsa in momentul ala ca nu va mai pleca de pe loc in veci. Trec niste babute pe ulita, ma aud boscorodind, blestemand si isterizandu-ma in termeni incredibil de scarbosi, le aud soptind ceva de tineretul depravat din ziua de azi si de apocalipsa, imi vine sa ma dau cu capul de eigeikeikei, trece un mosulic, zambeste ingaduitor, don-soara zice, o gramada au patit-o la curba asta, ce sa facem? Asa e in Romanica. Merci nenea, ma consolezi si tu in draci, ma urc inapoi in eigeikeikei, pornesc si plecam de pe loc, mi-s inca distrusa si ma uit mereu in retrovizoare sa vad daca nu curge ceva sau nu iasa fum. Ajungem si acasa, nu sunt semne de incendiu, nu curge nimic din eigekeikei,  livrez mama la domiciliu, e ora 4, iara ma scuz, fumez o tigara si plec, nu mai am timp sa stau, e sambata, etc, etc. Plec si ajung la mine in zona, ma duc la boutique, ca asa e moda, sa cumpar diverse chestii de care de fapt nici nu am nevoie in fiecare zi. Parchez masina la 5 min de casa. O incui. Termin treburile, vin incarcata cu o mie de prostii, abia reusesc sa bag cheile sa o descui, si cand colo? Sa vezi surpriza, eigeikeikei s-a crizat atat de mult pentru ceea ce i-am facut azi, incat si-a crapat singur contactul de la usa, nu mai pot sa o descui nici de-al dracului, e moarta. Simt cum ma ia cu ameteli, asta e sigur blestemul lui Tutankamon pe capul meu. Stau in soare in fata lui eigekeikei, am strampi negri si fustita gogosar scurta,  trei plase full in mana si o cheie de masina frigida. Cum dracu e posibil sa mi se intample asa ceva? Brusc realizez ca de fapt dezastrul e mult mai mare. Am in masina si telefon, si chei de acasa si acte si poseta si sprey parlizant, in caz ca mi s-ar intampla ceva,  asa ca ma pun sa rad singura in strada, e capatul. Trece un barbat pe strada. Alo domnu’,  va pricepeti la masini? Sta si se uita la mine ca la ultima martafoaie scapata de la balamuc si ii si dau intr-o oarecare masura dreptate. Vede semnul de incepator in geam si ranjeste ironic: Da ce domnisoara, nu mai puteti sa iesiti din parcare? Ii explic dand semne de indignare deja cum sta treaba si cand colo ce sa vezi?  ma sfatuieste sa las plasele jos si sa caut ceva solid sa sparg un geam, ca alta sansa nu mai am, il privesc cu o ura cretinoida, omul asta binevoitor stie ca-mi cere practic sa-i sparg la eigeikeikei capul? NU, niciodata, mai bine o las aici pe veci, da nu ma ating de nici un fir de par din capul lui eigekeikei. Imi iau catrafusele, vin acasa, urc sus, sun la vecinu-miu, ca printr-o minune e treaz si nu mort de beat, ii zic: ia toate surubelnitele din casa pe care le ai si hai sa mergem, zice, unde? Io: Sa spargem o masina.

Dupa 4 ore de stat in soare cu enspe surubelnite si spacluri si sarmeturi, am reusit in sincron si io si vecinu-miu sa ridicam ambele tumburuse de la usi si sa le deschidem.  Eigeikeikei zace distrus, descuiat in fata casei. Am vazut in sfarsit si ce a patit in marele soc din deal. Are partea dreapta de jos din tabla indoita la modul serios. Pariez ca dupa experienta de azi,  exact asa cum simt si eu, nici Eigeikeikei nu mai suporta sa traiasca in tara asta.

Postez mai jos, piesa preferata a lui in momente de criza. Sa nu aud comentarii in legatura cu ea. Are gusturi mai ciudate, seamana pe stapana.

Io pana una alta, ma duc sa ma intind in pat sa fac ce mi-am propus azi dimineata. Mai am exact o ora de liniste, deja a sunat sa-mi spuna ca-i este foame.