Pretty In Scarlet

Stiu ca blog-ul asta e lipsit de sentimente si de coerenta.

Avem nevoie de muzica sa ne revenim.

Eu am nevoie de muzica sa-mi regasesc directia, sau macar sa reusesc sa nu ma mai clatin la fiecare pas pe care il fac.

Poate am nevoie de mai mult decat muzica, dar sunt o superba femeie de cariera a secolului 21. si nu voi recunoaste niciodata ca am nevoie de ceva, ca mi-e rau si greata, ca m-am saturat pana peste cap de tampeniile, de neputinta si de minciunile tale.

Deci nu, nu am nevoie de nimic, sunt ok, uite, sunt puternica si neafectata.

Nu, nu m-au impresionat mesajele si telefoanele tale.

Da, am fost perfect capabila sa le ignor.

Nu, sa nu vii dupa mine sa ma cauti, sa te postezi in fata casei mele si sa-mi urli ca ma iubesti de sa se auda pana la etajul 3, nu vreau sa ne prefacem ca exista povesti in genul Pretty Woman, pentru ca nu exista.

Nu, sa nu ma mai suni, nu pentru ca m-ar afecta in vreun fel, ti-as mai iubi macar vreun fir de par, sau pentru ca as muri de dorul tau.

Da, repet, sunt bine, uite, respir, fumez, beau Cola, am muzica, am un fotoliu comod pe care stau acum si intentionez sa-mi mai cumpar azi inca o poseta (a ensh’pea)  si ai sa vezi, am sa ma simt si mai bine.

In concluzie… Life is good,  Music is my boyfriend, You’re a fuckin’ bastard, I breathe.