Categorisit la NIMICURI | Etichete: altceva, APOCALIPSA, capatul, Gary Moore, google, proasta, SPA, tampita, urata
Oamenii ajung foarte des pe blog-ul meu cautand pe google “cum sa fiu frumoasa”, bine, asta pe langa pornosagurile de rigoare, da despre asta altadata. In concluzie femeile vor sa fie frumoase, barbatii vor pornosaguri. Mda, bine, pai sa vedem…
PART II
In al doilea rand ce vezi aici e o completare. Ca nu stiu ce a fost cu mine in ziua aia in care am scris postul asta, cred ca eram sedata, beata sau ceva de genul asta, de m-am pus eu sa dau sfaturi atat de generoase fiintelor de sex feminin, asa ca hai sa simplificam putin problema totusi, prea multa vorbarie.
Dom’le, de unde pana unde aberatia asta, sa cauti pe google raspunsul la intrebarea asta, e clar ca esti ceva de genul Betty cea Urata, Moartea Pasiunii, Superlativul Urateniei daca ai ajuns in halul asta. Categoric ai pierdut situatia de sub control si suferi de traume din generala cand la reuniunile intre clase nu venea nici un martafoi cu banul la tine pentru un amarat de pusi, e clar ca tie nu-ti pica absolut nimic niciodata din partea purtatorilor de penis, e clar ca nu ti-a scris nimeni vreun sms ,macar, de amor pana acum. Hai sa-ti spun eu exact cum stau lucrurile, papusa: E CAPATUL, da, ai citit bine- capatul, apocalipsa, sfarsitul lumii, etc., pentru tine bineinteles, uite cum facem-eu am sa stau in continuare la biroul meu, relaxata cu o tigara in coltul gurii si cu Gary Moore-still got the blues in casti, simtindu-ma perfect cu mine si in pielea mea, in timp ce tu, vei mai da, mami, sute de cautari google pe subiectul asta, fara nici un rezultat bineinteles, ca tu cauti ceva ce practic nu exista pentru tine, dupa care te vei impusca in cap. Pentru ca pe langa faptul ca esti urata, e clar ca esti si tampita, iar pentru prostie nu exista crema anti-rid si SPA-uri si saloane de masaj si coafura unde ai putea elegant sa-ti pui pe picioare imaginea. Si de ce ai face-o, cand tu poti sa stai in continuare frustrata la biroul tau, mancand un cheeseburger, crizandu-te de soarta ta nefasta si cautand imbecilitati pe google. Apropo, nu esti tu aia care a cautat pe google si a ajuns si la mine din greseala “CUM SA-MI BAT COPIII?”, “DECOLTEE”, “PRIMUL TUBE FUCKING” etc., ca doar pe una ca tine o mai poate duce capul asa departe.
PART I
In primul rand, girls, ce-i cu obsesia asta?
Chiar crezi ca un google-search o sa te ajute sa devii frumoasa,ce dracu de raspunsuri crezi ca poti gasi pe internet? Hai sa fim seriosi acum, ca e cam puerila treaba. Cine naiba e in masura sa dea cuiva sfaturi de beauty, cand are mii de definitii si inseamna pentru oricine altceva?
Well, let’s see.
Te-ai gandit cumva sa te dezbraci goala in fata oglinzii si sa te uiti bine la tine minim vreo ora si sa incepi sa cauti raspunsurile in tine?
Te-ai gandit cumva vreodata ca solutia ai putea sa fi chiar tu?
Te-ai gandit cumva vreodata ca frumusetea nu e o chestie din asta tangibila, nu e o formula matematica, nu e ceva cu care doar te nasti, nu tine de parerile altora, e ceva ce face pur si simplu parte din tine in cel mai firesc mod posibil, doar ca nu ai stiut niciodata unde sa o cauti?
Gandeste-te, in primul rand ca esti o fiinta unica, gandeste-te ca nu mai exista absolut nimeni ca tine pe planeta asta, asta e un bun punct de plecare. Mai apoi incearca sa gasesti tu insuti ceva frumos in tine. Daca tu nu te placi pe tine insuti, nu te va place nimeni niciodata cu adevarat. Daca tu nu te simti frumoasa, nu vei avea niciodata acea stapanire de sine rara care le transforma pe unele femei, departe de a fi frumoase, in adevarate fenomene.
Hai sa vorbim despre mine, eu ma raportez usor la mine, in mine caut si gasesc toate raspunsurile, parerea mea si nu a altora conteaza in ceea ce ma priveste, eu vreau sa-mi vad frumusetea in primul rand si abia apoi ceilalti.
Eu ma simt in primul rand frumoasa pentru ca imi cunosc si accept defectele. Stiu ca nu sunt perfecta, dar nici nu cred ca frumusetea tine neaparat de fizic, cat consider ca tine de atitudine, de stil, de felul in care te misti, de felul in care te imbraci, de culorile pe care le pui pe tine, de felul in care mirosi, de felul in care existi.
Am avut momente in viata in care m-am simtit atat de implinita ca femeie, incat simteam ca stralucesc, si observau si altii imediat chestia asta. Pe de alta parte, am avut si momente in care m-am simtit cea mai urata femeie de pe planeta. Am observat ca si timpul ma schimba enorm de mult, de la an la an. Iar ajung la capitolul batranete si presimt ca am sa ma deprim, asa ca nu-l deschid, dar hai sa tragem o concluzie.
Pentru a fi frumoasa trebuie sa gasesti o masura in toate, trebuie sa-ti gasesti stilul, trebuie sa te reinventezi mereu, trebuie sa inveti sa traiesti si sa imbatranesti frumos, trebuie sa fi stapana pe tine si sa ai ceea ce se gaseste greu la o femeie, din pacate, si mai des la un barbat si se numeste atitudine.
Si daca esti norocoasa, asa cum am fost si eu la randul meu, desi se intampla rar, atunci vei avea norocul sa gasesti o persoana care sa te implineasca atat de mult ca femeie, care sa te faca sa te simti atat de frumoasa incat sa-ti gasesti propria stralucire si sa nu mai fi niciodata nevoita sa dai google-search-uri stupide de genul “cum sa fiu frumoasa” .
Si rar, e adevarat, rar de tot, exista sansa sa intalnesti un barbat in ochii caruia sa-ti vezi toata frumusetea sufletului si a mintii si a spiritului reflectata, sa vezi tot ceea ce este frumos la tine prin ochii lui, poate aia este adevarata frumusete, dar din pacate, nu prea punem pret pe ea si uitam ca de fapt suntem doar un suflet intr-un trup si ca sufletul nostru e singurul care ne inalta, pana la urma cu sufletul simtim si traim si iubim.
Si sa nu uitam niciodata muzica, in care se poate gasi mai multa frumusete decat in orice altceva. Uite, de exemplu, o piesa pentru femei frumoase si adevarate:
Sunt oarecum nefericita. Sunt oarecum nefericita pentru ca sunt perfectionista. Si am asteptari. Poate prea mari. Poate exagerez cu pretentiile de la oamenii din jurul meu. Poate exagerez si mai mult cu pretentiile de la oamenii pe care ii iubesc. Dar am ajuns la urmatoarea concluzie:
Iubitul meu este un iubit-trantor.
Cred ca lumea e plina de iubiti trantori. Cred ca noi ii transformam in trantori, ii rasfatam prea mult, le dam totul. El stie ca eu am grija de el si voi avea mereu. El stie ca eu am sa am grija ca el sa-si manance nenorocita de ciorba pe care am sa i-o gatesc, indiferent cate ore de munca am atunci cand ajung acasa, el stie ca am sa-i strang si masa ca mi-e mila de ochii aia de motan neajutorat cu care e uita la mine, el stie ca la intrebarea ipocrita “Iubiii, pot sa te ajut cu ceva?”, eu am sa raspund intotdeauna cu “Nu.”, ca doar stiu ca motanul e obosit si ca oricum nu ar face altceva decat sa ma incurce, el stie ca eu am sa-mi dau chilotii jos, daca el imi va spune ca e frustrat din amor, ca doar el e iubitul meu si e barbat. Si are nevoi. Si eu exist sa ma ocup de aceste nevoi, eu exist sa am grija ca el sa fie happy si sa nu-i lipseasca absolut nimic. Intrebarea astazi e: el pentru ce mama dracului exista? Noi, femeile, cu ce ne alegem pana la urma?
Dragii mei, cand naiba aveti de gand sa va maturizati si voi?
Cand naiba veti observa ca nu mai facem fata? Ca e prea mult.
Da, vreau sa fiu independenta. De ce nu ma lasi?
Da, vreau sa fiu independenta financiar. Sunt.
Da, nu vreau sa dorm singura noaptea. Dar asta nu te indreptateste sa ai pretentia, ca tot eu sa te tin in brate si sa mai si sforai pe deasupra.
Da, vreau atat de multe lucruri de la tine, incat mi-e greata si mie deja de pretentiile si mutrele mele, stiu si recunosc asta, totusi si tu ar trebui sa recunosti ca esuezi lamentabil in incercarile tale de a ma face fericita.
Actually… il iubesc, si el stie asta.
Poate, voi barbatii, doar atat trebuie sa stiti pentru a va fi de ajuns.
El ma iubeste, eu stiu asta. Dar mie nu-mi este de ajuns. Nu-mi mai ajunge deloc sentimentul asta ca dom’le, apartin si eu cuiva, sunt si eu safe, ca vezi Doamne, am un barbat de 2m in dreapta mea. Eu vreau si sper ca merit mai mult. Ma asteptam mai mult de la relatia asta, de la o relatie in general. Presupun ca daca as fi stiut din timp, ca everything about relationships is bullshit, ma potoleam dracului cu sentimentalismele si cu poetry-ul si cu serious-relationship-men-haunting si imi luam un caine. Asa macar stiam si eu o chestie, tot nu dormeam singura noptile si tot safe eram.
Actually, problema e alta. Am implinit azi 26-le si ma simt frustrata si deprimata, oarecum, old. Cred ca nimic nu ma sperie mai tare decat gandul ca sunt batrana si ca imbatranesc pe zi ce trece, gandul ca viata trece pe langa mine fara sa apuc sa fac nimic extraordinary, fara sa apuc sa simt ceva extraordinary, gandul ca maine, poimaine o sa inceapa sa imi cada parul si sa mi se lase pielea si chestiile si o sa fac riduri si laba gastei si naiba mai stie ce chestii scabroase specifice batranetii.
Pe la vreo 20 ma gandeam ca la 26 voi fi casatorita, cu copii, si batrana. Acum am 26. Sunt doar batrana, nu am chef de marriage, nu-mi doresc copii ACUM, nu am casa, nu am masina, nu am labrador. Dar am in schimb un iubit trantor.
Poate la asta se rezuma tot. Si e trist si al naibiului de deprimant daca am ajuns doar aici.
Sunt putin dezamagita! De cand am publicat postul cu Ikariam-ul, nimeni nu mai citeste altceva si toata lumea comenteaza ce joc minunat este. Oameni buni, cred ca am sa sterg post-ul asta cu Ikariam cat de curand. Cand am facut blog-ul asta, l-am facut ca sa am si eu ceva numai al meu. Nici unul din cunoscutii mei nu stie ca am blog. Nu sufar de nici un fel de orgoliu daca nu-mi citeste nimeni blog-ul. E ok, sincer. Dar si sa vad ca am avut 150 de vizite intr-o zi, si toate au citit tampenia de post cu Ikariam-ul, ma cam apuca dracii.
Sunt mare amatoare de jocuri pe calculator. Nici nu mi-e rusine sa recunosc lucrul acesta. Tin minte ca m-a prins febra asta pe cand aveam vreo 10 ani si am primit de la ai mei un joc din acela cu o mie de jocuri care mergeau pe TV. De atunci am stiut ca ma voi juca toata viata. Am terminat Mafia de trei ori si de fiecare data mi-a adus aceasi satisfactie. Am jucat GTA San Andreas ca o disperata, zi si noapte, fara sa dorm, fara sa mananc, fara sa ma spal, fara sa stiu de nimic.
Apoi au urmat Need for Speed-urile. Nu sunt buna la Need For Speed. Sunt cea mai buna. Aveam initial rana la deget de la tastatura, apoi in nebunia mea, mi-am luat volan si pedale si am jucat zi si noapte pana am terminat toate cursele posibile pe locul 1. . Dar a meritat efortul.
Totusi cel mai complex joc pe care l-am jucat ramane Heroes 3. Il joc de ani de zile si inca mai am de invatat. Am jucat Heroes in retea in noaptea de Revelion, acasa doar eu cu iubitul meu si m-am distrat copios. La noi fiecare are calculatorul lui si fiecare are pasiunile lui. Eu sunt cu jocurile, cu muzica, cu blog-urile altora, cu librarie.net iar el e cu GSP-ul si cu filmele.
Intr-o zi vine acasa si-mi spune: “Iuubii, trebuie neaparat sa te apuci de un joc, este gen Heroes, doar ca este online, il joci pe net de pe orice calculator si joci doar cu oameni.” Bineinteles ca nu am intotdeauna chef sa ma apuc de un joc nou. Un joc nou este ca o dragoste noua. Ai vrea dar, parca stii ca iti va creea dependenta, sau poate n-o sa-ti placa, sau poate nu o sa te descurci, etc. Prima data am zis, ca sa treaca weekendul, ca sunt obosita, ca nu mai am nevoie si de asa ceva, ca am destule pe cap, bla, bla, bla-uri de astea pe care le spun femeile cand n-au chef sa faca ceva.
Zis si facut, motanul s-a pus la calculatorul lui si a inceput sa se joace. Din secunda aceea eu nu am mai existat. Vorbeam cu el, nimica, urlam la el, nimica, umblam goala prin casa, nimica. Daca nici goala nu mai provoc nici o reactie, atunci stiu, E CAPATUL! Bineinteles ca oarecum m-a bucurat teribil ideea ca iubitul meu traieste intr-o lume a lui, ca ma gandeam ca asa am mai mult timp la dispozitie sa ma ocup si eu de lumea mea. Mie-mi place sa am parte de libertate si momente lungi de liniste din partea lui si ikariam-ul asta mi le oferea cu prisosinta. Ceea ce ma scotea din minti totusi era ce ar putea sa-l aduca in starea asta. Am stat, m-am gandit, m-am foit si i-am zis sa-mi dea link-ul sa intru si eu, caci ma rodea curiozitatea in ultimul hal.
Si am intrat. Si a inceput SHOW-ul.
Da, este in genul Heroes. Doar ca simpla idee ca ma lupt cu oameni ma face sa fiu peste masura de entuziasmata de jocul asta. Ideea e simpla. Primesti o bucatica de pamant, cateva resurse, cativa bani si incepand de la asta trebuie sa te dezvolti, sa cresti, sa construiesti, sa faci armate puternice, sa te aliezi impotriva dusmanilor, care sunt numerosi, si toti vor sa te jefuiasca, sa te termine. Iar un razboi intre mine si un calculator este total lipsit de sentimente si adrenalina, pe cand un razboi intre mine si alti oameni, la fel de orgoliosi ca mine nu poate fi decat sublim. Inutil sa spun ca de vreo trei saptamani nu mai am viata personala. Este ca un drog. Ma trezesc, aprind calculatorul, construiesc, jefuiesc, amenint, ma lupt, vand, cumpar. In timpul in care fac toate aceste lucruri esentiale ca sa supravietuiesc, in realitatea paralela in care am ajuns sa traiesc, ma chinui sa imi strang hainele din casa, sa mai dau cu un aspirator, sa mai fac o ciorba bietului om care se usuca din cauza mea, sa mai stau putin la soare, sa mai intru cinci minute pe mess, sa ma spal rapid pe cap. Bineinteles ca ritualul de frumusete nu mi-l poate lua nimeni. Da, pe acela il mai am, DAR restul, s-a dus si trebuie sa fac toate lucrurile astea la intensitate maxima si cat mai rapid, pentru ca trebuie sa avansez in joc, sa-mi up-gradez cladirile, sa-mi fac urmatorul level la primarie, sa vand vin, sa-mi cumpar nave, etc, etc. Si am o satisfactie enorma cand mai urc un loc in clasament. Momentan sunt in primii 10 din 2600 de persoane. Intre mine si iubitul meu exista o concurenta acerba. Fiecare isi doreste sa fie inaintea celuilalt in TOP. Momentan suntem aproape la egalitate dar cateva zile bune la rand am fost inaintea lui si am vazut cum verifica de nu stiu cate ori clasamentul si suferea pe ascuns.
Asa ca, dragii mei, daca aveti timp liber si vreti sa-l investiti intr-un mod nesanatos dar plin de satisfactii, jucati IKARIAM.
