Pretty In Scarlet

Imi fluiera vantul obraznic printre ultimele resturi de plete schilodite de dragul frezelor mele rebele, mereu si mereu altele. Ultima data m-am trezit intr-o dimineata cu sentimentul clar si sanatos ca sunt reincarnarea feminina a lui Jim Morrison (“when the music’ s over, turn off the light…cancel my subscription to the resurrection“, tralalaaa) … zic sanatos ca eram intr-un foarte rar moment de normalitate mai mult decat banala din viata mea. Adica tocmai ma dadeam jos din pat si nimic altceva nu ma face sa fiu mai LA FEL decat toti ceilalti decat atunci cand imi suna ceasul isteric dimineata la 7 si primul impuls este incep sa plang in hohote, sa-mi plang nefericirea, sa imi pun plapuma in cap si sa ma prefac ca nu aud nimic, presupun ca asa fac si toti ceilalti si asta ma mai consoleaza intr-o oarecare masura. Si cum ziceam, un episod de normalitate mi s-a parut si ideea ca sunt pur si simplu femeia Jim Morrison, motiv pentru care in aceeasi zi m-am si prezentat constiincioasa cu poza scoasa pe fuga la imprimanta in fata coafezei mele preferate si i-am zis: Asta vreau. Si ea s-a executat. Nu discutam urmarile…

In iarna am facut o pasiune pentru limba franceza, nu ca as fi depasit vreodata momentul de je t’aime mon amour, cherrie, etc… , dar mi s-a parut dintr-o data ca  tot ce tine de french e sublim, motiv pentru care am mancat luni de zile poezie french pe paine, am citit romane in franceza fara sa inteleg nimic, si nici macar cu vreun dictionar in fata, dar gaseam in ceea ce citeam tot felul de sensuri ascunse pe care pariez ca doar eu le vedeam si una peste alta m-am si tuns french, un fel de a la Mireille Mathieu autohtona si ceva imi spune ca inca nu am terminat cu pasiunea pentru french.

Acum vreo saptamana, proaspat intoarsa de la concertul Madonnei, m-am gandit ca sunt in esenta oricum o 80′woman si daca Madonna s-a tot reinventat si ras-inventat, eu parca m-as intoarce, mi-as baga picioarele in el secol 21, ca si-asa nu-mi aduce io stiu ce satisfactii, asa ca pe loc am pus mana pe foarfeca si mi-am taiat un superb breton, indreptat cu mari chinuri si calduri in baie cu placa, dar una peste alta rezultatul m-a multumit, cel putin cateva zile…

M-a sunat mama mai inainte, IAR, care-va-sa-zica, pe Vladut, vecinul nostru, prieten cu frate-miu, si cam de-aceasi varsta, in jur de 20 de ani,  l-au arestat azi pentru afaceri cu carduri falsificate, se pare ca au venit mascatii si in urlete ingrozitoare de NIMENI NU MISCA!!!CLONTUL MIC!! EVERYONE SHUT THE FUCK UP!!… i-au pus pe toti de-ai casei pe-acolo pe burta cu mainile la ceafa, inclusiv pe tata, care azi dimineata la 8 le zugravea vecinilor bucataria ca sa mai faca si el un ban cinstit de-o vodca, bietul tata cred ca a facut infarct, a plecat de-acolo cu o falca in cer una in pamant si a distrus-o pe biata mama cu detaliile nazdravaniei, iar mama, care e o sensibila, a ramas bineinteles traumatizata, motiv pentru care m-a sunat azi de minim 6 ori sa-mi spuna cum se mai simte si ce noutati mai bantuie prin mica mini-comunitate de vecini carcotasi, si dupa aceasta pauza, citesc acum ce-am scris mai sus…dom’le…sunt socata, nici nu ma gandeam sa vorbesc despre parul meu astazi, vroiam cu totul altceva. E incredibil, cum pot sa divaghez de la subiect, ma strecor ca o soparla si aberez ore intregi despre cu totul altceva, in fine sa ne intoarcem, jur ca nu mai schimb subiectul.

Este un aer ciudat de nepasare afara, sau poate e doar nepasarea mea, pluteste obraznica in aer senzatia aia in genul ” pot sa traiesc fara tine”, o cunosti si tu perfect , sau poate iar inventez, dar fii atent, azi dimineata – acelasi ceas desteptator (fuck it), in loc sa alerg sa deschid geamul, alerg sa-l inchid ca pare a ma fi invadat gerul de ianuarie, in fine, ma imbrac cu tot ce apuc, apas butonul care deschide pe loc o lume plina de culori in fiecare dimineata, nu te agita, ma refer bineinteles la filtrul de cafea, fug la baie, pun mana pe pasta mea de dinti cu gust de hasis, minunata Parodontax, imi alunec periuta peste dinti cu o miscare de du-te vino constanta, obositoare, sfredelitoare, uite sunt gata, imi trec periuta si peste limba o tura, doua, trei, etc. , da, imediat vine si primul jet de fiere, da,  vars in fiecare dimineata, ca nu suport sa ma atinga nimic pe limba, dar asta e poate din cauza ca am spus atatea minciuni, rautati si povesti stupide oamenilor din viata mea pe care ii iubesc sau nu, sau poate cine stie ce dracului am, nu conteaza, in fine, termin cu asta, ma bag sub dus, mor de frig, oare de ce in fiecare dimineata, singura si tampitica sub dus am invariabil in fata ochilor aceeasi imagine din imbecilele si indobitocitele filme americane in care ea face dus si el vine pe la spate, pac: good morning, honey…pac…love you, want you, wanna fuck you (nu ca as avea neaparata nevoie de asta, dimineata la 7, da…gestul conteaza)…pac…el se apleaca, ia sapunul, o sapuneste pe ea pe spate…pac…, se fac aburi, e cald si bine…pac…mai trec 2 minute lungi de beatitudine, in camera se simte miros de cafea (bineinteles EL a facut cafeaua)…pac…ea zambeste ca o gasculita idioata (de fapt si este una, zic io, sau poate si eu sunt o gasculita idioata, ca de fapt le cam invidiez pe alea, martafoaiele fericite din filme)…pac… el o tine in brate, bineinteles tot pe la spate, si se freaca de ea sa o incalzeasca cu celulele lui si cu hormonii lui scapati de sub control…pac… ei i se intaresc sfarcurile, lui…pac…GATA. STOP. This is not another Sandra Brown episode. Nu, vroiam doar sa subliniez ceva…ca dusul de unul singur bate filmul…

Bine, sa revenim, fac toate chestiile astea, rutina asta calculata toata strict in minute pretioase care nu-mi iasa niciodata la numar atunci cand ies pe usa, orice as face, da azi ceva e altfel, MI-E BINE. Exista ceva in aerul asta ce miroase a ACASA, dar nu ma refer la casa mea aici, ci la “what if I felt like I belong”…

E septembrie, hani ( e doar obisnuinta, jur, am sa termin cu apelativul asta), ai observat? miroase a toamna, a frunze, a struguri, a gem de gutui, a iubiri apuse, a maturitate ( nu a mea, stai linistit), a resemnare, a poezie. De parca toata natura, si aerul si vantul si ploaia asta marunta  ce-mi tulbura impecabil gandurile, dorurile, indoielile si grijile (pentru tine) (cu o frecventa de ceasornic paranoic) si-au pus in cap sa ma induplece sa renunt la tine, la noi, sa ma relaxez si sa respir aerul asta cu parfum de libertate (de tine) si sa gust picaturile astea de ploaie, care zice-se…ar spala tot ce inseamna mizerie (probabil mie nu-mi vor face altceva decat sa-mi distruga bretonul aranjat cu multa grija)…

De fapt, vroiam azi sa-ti zic un singur lucru, a venit toamna si asa, azi dimineata, mi-am dat seama, adica stiam, mi-am adus aminte doar ca sunt teribil de indragostita…de septembrie, de toamna, de culori, de Nichita Stanescu, de muzica, asa ca m-am dus la gradi si i-am invatat pe copiii mei sa cante asta:

In concluzie, e atat de ciudat cum regasesc cateodata ramasite,  senzatii de fericire si mangaiere, sclipiri de caldura, intelesuri si ritmuri- noi in versuri si muzica -vechi. Lucrurile sunt mult mai simple decat mi-am imaginat vreodata, eu cu mintea mea bolnava si colorata, avida de povesti de Oscar, actrita pana in strafundurile sufletului, mincinoasa doar de dragul de a nu ruina literatura din viata mea, de a nu strica pentru nici macar o secunda echilibrul pe care sunt blestemata sa ma chinui sa-l pastrez sau sa-l caut sau sa mi-l creez in lipsa lui in realitate.

Si cand colo, totul vine de la sine, ne invartim intr-un cerc, nu exista finalitate, nu exista (happy)-ending-uri, exista doar anotimpuri, totul e atat de dureros de firesc si cursiv, incat e matematica.  Traiesc, simt si iubesc ce sunt.

Iar…TU…nici macar NU EXISTI. NU EXISTI…nu ai existat niciodata, eu te-am creat si te-am trait, eu te-am simtit si iubit, poate esti si tu doar un personaj, unul din filmele alea cu gasculite stupide si fericite, filme de duzina americane care se termina intotdeauna cu hepiending-uri tembel de previzibile…vezi tu, toamna asta, care m-a naucit si buimacit si trezit fortat din visarile-mi patetice, e infinit mai reala decat tine…